vineri, 5 august 2011

Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-n poarta”

Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-n poarta”
Acest laitmotiv poarta pe aripile sale durerea unui neam intreg, suferinta care ne macina astazi, mai rau ca oricand… Rosia Montana, un dar dat de Dumnezeu romanilor care nu mai stiu sa pretuiasca nimic. “Compania de aur” (Gold Corporation) este pe cale sa triumfe; titanicul proiect de distrugere a zonei si a patrimonoilui cultural  se pregateste sa dea lovitura de gratie acestei tarisoare. Ne-am vandut otelul, petrolul, acum si aurul.Cautatorii de comori sunt rapace. Ei viseaza rauri subterane din care curge aurul Dacilor, dar nu stiu ca aceasta bogatie ascunde sangele stramosilor nostri. De fapt, nici nu-i intereseaza. Miza este coplesitoare, striveste patriotismul, farama de bun-simt, demnitate sau omenie. Si nu e rau sa sfarteci miza ca pe un bivol ranit si sa apuci o ciosvarta de aur care sa ajunga si nepotilor tai…
Agentia Nationala de Arheologie a demonstrat cu argumente stiintifice existenta vestigiilor romane in aceasta zona si a tras un semnal de alarma: daca se va aproba acest proiect, se va atenta la patrimoniul nostru cultural, dincolo de exploatarea miniera. Raul va fi intreit: moarte natiunii prin distrugerea valorilor culturale romanesti, moarte pamantului verde, prin infiltrarea constiincioasa a portiei de cianura in sol, odata cu exploatarea aurului si moarte fiintelor vii din acel teritoriu.
De neinteles si foarte trist este faptul ca romanii sunt de acord cu acest proiect, pe motivul ca ar aduce noi locuri de munca, vile si alte inlesniri materiale populatiei. Infim castig -definitiva si uriasa pierdere! Ministerul Culturii a dat unda verde ideii marete de la Gold Corporation, astfel incat toata lumea este nerabdatoare sa inceapa…drumul spre pierzanie, spre anihilarea identitatii nationale, spre otravirea darurilor noastre de la Stapanul Suprem. Si este o vorba…nemultumitorului i se ia darul… Daca nu apreciem ceea ce avem, atunci vom fi rasplatiti cu tunete si fulgere si la propriu si la figurat.
Guvernati de oameni fara suflet, vom astepta la poalele muntelui sa vina balaurul cu zeci de capete sa ne suga seva fiintei noastre: zacamintele, ideile, capacitatea de creativitate. Si vom scapa cu viata in schimbul piederii libertatii pe toate planurile iar in jur nimic nu va mai fi al nostru, nici macar picaturile de sudoare din propriul corp!
Pana cand, Doamne, pana cand?

marți, 5 iulie 2011

Valahia : de la Budapesta la Constantinopol !






Din moment ce am stabilit ca originea denumirii de Blachi-Vlachi provine din timpul imperiului lui Carol Magnificul(742-814), adica de la cuvantul francez Blanche din care a derivat apoi Bla(n)che. Nu exista azi un izvor istoric antecedent acestei perioade in care sa se vorbeasca despre poporul nostru cu denumirea de Blachi, exista insa ulterioare relatari clare in acest sens .
Astfel, la Budapesta exista azi Codexul Rohonczi, carte istorica tradusa de Viorica Enachiuc, in care se consemneaza existenta statului Blak (unde observam ch transformat in k , o pronuntie fonetica usuala a popoarelor din nord)din anul 1064 cu o continuitate certa pana in 1101, cu un conducator de stat numit Vlad, cu granite clar descrise ca fiind de la Tisa la Nistru, si cu capitala religioasa la Ticina-nume consemnat in cronicile bisericii din Constantinopol si sub numele de Vicina!
Se pare ca puterea militara si politica a lui Vlad era importanta in acea vreme intrucat, in sudul Dunarii in anul 1066, cronicile bizantine pomenesc de o asa numita "rascoala" militara romaneasca in Thesalia ,condusa de Niculita , Berivoi si Slavota al lui Carmalac , in urma careia s-au abolit birurile grecesti-bizantine asupra romanilor si se pomeneste de acea Megale-Vlachia(traducere din greaca-Marea Valachie) . Numele lui Berivoi s-a pastrat pana azi in Transilvania, localitatea Berivoi este un sat in Tara Fagarasului.
Asadar acesti trei conducatori erau comandantii de osti a lui Vlad , iar cronicile grecesti confirma ca statul Vlachilor ajungea cu granita in sud pe Marea Egee in Thesalia.
Razboaiele grecilor din Niceea condusi de Comneni au existat si in timpul lui Vlad, iar in anul 1094 se confirma in cronicile bizantine o noua ofensiva militara a fratillor Petru si Asan, iar victoriile rasunatoare impotriva grecilor a facut ca Vlad sa renunte la tron in 1101(sau posibila moartea lui in acest an!?) in favoarea Asanestilor..Anii 1183-1185 este consemant de istorie ca anul masacrului tuturor romanilor (latini)din Constantinopol, lucru ce a determinat in 1204 cruciada ce avea sa scoata pe greci din Constantinopol pana in anul 1261.
Un alt reper istoric este anul 1250, cand aceleasi cronici grecesti pomenesc de aceeasi regiune a Thesaliei ca facand parte din acelasi stat Vlach independent! Mentionez ca in anul 1250 domnea in Valachia dinastia Asanestilor si capitala statului romanesc era la Tarnovo, azi Bulgaria.

vineri, 1 iulie 2011

E-CAIETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"



















































E-CAIETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"

Campania de promovare a caietelor de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA" isi propune sa contribuie, in primul rind prin puterea exemplului dat de ilustrii nostri inaintasi la reintoarcerea tineretului catre valorile traditionale poporului nostru.
Este revoltător faptul că, în epoca moderna pe care o strabatem,elevii invata in scoli si universitati ca noi ca popor
suntem urmasii Romei si nu ai DACILOR.
BUREBISTA,DECEBAL,DECENEU apar in mintea elevilor ca niste personaje straine, ciudate care au trait cindva,de mult ,pe pamintul tarii noastre.Maretia trecutului nostru istoric si vocea ilustrilor nostri stramosi devine din ce in ce mai estompata riscind sa para stranii si, in final sunt sterse definitiv din memorie.
In afara manualelor de scoala fiecare are posibilitatea sa afle si alte informatii din alte surse,pentru asta exista internetul si e- caietele de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA"
Conceptul de E-CAIETE DE COLECTIE ESTE O NOUTATE PE PIATA CAIETELOR din Romania
Pina azi nu a existat acest tip de caiet special,acesta avind un continut complementar celor invatate in clasa si va ofera posibilitatea de a calatori cu ajutorul internetului in toata lumea antica.
E- CAIETELE ,,ISTORIE SI LEGENDA"are propriul site dedicat,continind sute de linkuri si peste 1500 de carti elecronice
care pot fi descarcate gratuit.Pe acest site puteti accesa informatii noi,animatii,secvente audio si video,calatorii virtuale.
FII  PRIMUL  DIN  CLASA  TA  CARE  PUNE  MINA  PE ACESTE CAIETE!

CAIETE DE INVATAT SI MAI ALES DE LAUDAT!

luni, 20 iunie 2011

România-Dacia Casa Noastră pornește Campania NU Alimenta de la Petrom și OMV

România-Dacia Casa Noastră pornește Campania NU Alimenta de la Petrom și OMV




Asociaţia România – Dacia Casa Noastră anunţă declanşarea de astăzi, 20.06.2011, a unui boicot oficial împotriva companiei OMV Petrom (SNP). Considerăm că un astfel de demers este necesar pentru că timpul campaniilor făcute doar pe net a trecut, cum a fost chiar cea îndreptată împotriva Petrom/OMV în primăvara acestui an, la care şi-au adus aportul şi unii actuali membri ai asociaţiei noastre. Este momentul să avem parte de un demers organizat, de durată, care să arate că societatea civilă din România există, că clientul contează, că preţurile nu pot fi umflate oricât doar de dragul unui profit mare. Ţinta noastră este Petrom/OMV din aceleaşi raţiuni pentru care a fost şi ţinta mişcărilor neoficiale de pe net. Compania integrată de ţiţei şi gaze Petrom/OMV, singurul producator local de petrol si gaze, controlat de grupul petrolier austriac OMV, este un lider de piaţă care prosperă în timp ce populaţia României este din ce în ce mai săracă. Dacă în 2010 profitul companiei a înregistrat o creştere de 163%, iar anul acesta Petrom/OMV vrea să ajungă la un profit de 2,3 miliarde de lei (circa 551 milioane de euro), cu aproape 6% mai mare faţă de rezultatul de 2,19 miliarde de lei (521 miliarde de euro) înregistrat în 2010, anul trecut în ţara noastră populaţiei nu i-a mers prea bine. Datele Eurostat arătau că, în septembrie 2010, 23% din populaţia ţării era sub limita sărăciei, plasându-ne pe locul doi în UE. De asemenea, Petrom/OMV, pentru a îşi creşte profitul, pune presiune pe statul roman să scumpească gazele, o variantă agreată de companie fiind şi exportul gazelor mai ieftine ale ţării pentru realizarea pe această cale a unui profit mai mare, în ambele cazuri urmând noi valuri de scumpiri. Cum benzinarii nu pot fi determinaţi toţi să scadă preţurile, pentru a ajunge la un nivel decent, cum ar fi cel de 4 lei per litru, rămâne să punem  presiune pe unul singur, pentru a îi determina să ia în considerare şi consumatorii. Dacă preţurile nu vor scădea, noi vom avea, oricum, satisfacţia faptului că le creăm o pagubă lunară celor de la Petrom/OMV. Dacă reprezentanţii statului român, stat la care se duce cea mai mare parte din preţul unui litru de carburant, sunt sancţionaţi la alegeri, este momentul ca şi benzinarii să fie sancţionaţi. Suma care se duce la concurenţa companiei Petrom/OMV va fi aproximată de noi pe baza unei numărători a ip-urilor celor care se alătură campaniei pe site-ul nostru – rdcn.eu, completată de sondaje de opinie periodice. De asemenea, dimensiunile campaniei se vor vedea şi din numărul celor care participă la concursul celor mai reuşite poze cu mesaje de boicot la adresa companiei OMV Petrom, o primă acţiune a noastră de sprijin a campaniei. Detalii despre acest concurs se găsesc tot pe site-ul nostru - rdcn.eu. Precizăm că datele de mai sus vor fi făcute publice periodic.

Asociaţia România – Dacia Casa Noastră, înfiinţată la Constanţa, în luna mai a acestui an, cu membri în mai multe oraşe din ţară, cum ar fi Bucureşti, Craiova, Galaţi, Sibiu sau Timişoara, militează pentru redescoperirea şi protejarea valorilor autentice româneşti, pentru informarea corectă a membrilor societăţii şi pentru stimularea unei reacţii civice adecvate mediului social actual.

rdcn.eu

Revoltă: Concurs pentru boicotarea preţurilor OMV/Petrom www.adevarul.ro

O asociaţie din Constanţa a declanşat o campanie fără precedent la adresa preţurilor crescute la produsele petroliere practicate de OMV/Petrom. Membrii asociaţiei au organizat un concurs cu cele mai reuşite metode de boicot.
Boicotul este organizat de Asociaţia România - Dacia Casa Noastră şi a fost declanşat astăzi.
„Considerăm că un astfel de demers este necesar pentru că timpul campaniilor făcute doar pe net, care se sting repede a trecut, cum a fost chiar cea îndreptată împotriva Petrom/OMV în primăvara acestui an. Este momentul să avem parte de un demers organizat, de durată“, au arătat organizatorii boicotului.
„Datele Eurostat arătau că, în septembrie 2010, 23% din populaţia ţării era sub limita sărăciei. De asemenea, Petrom/OMV, pentru a îşi creşte profitul, pune presiune pe statul roman să scumpească gazele, o variantă agreată de companie fiind şi exportul gazelor mai ieftine ale ţării pentru realizarea pe această cale a unui profit mai mare, în ambele cazuri urmând noi valuri de scumpiri“, au mai spus organizatorii.
Organizatorii susţin că este momentul ca şi benzinarii să fie sancţionaţi şi cer participanţilor să nu se mai aprovizioneze la de OMV. Lunar, va fi calculată paguba care va fi creată companiei, pe baza accesărilor de pe site-ul boicotului şi pe baza unor sondaje de opinie periodice. Participanţii au la dispoziţie şi un concurs fiind invitaţi să posteze cele mai reuşite poze cu mesaje de boicot la adresa companiei OMV Petrom.

joi, 16 iunie 2011

Viitorul agriculturii tradiţionale


Ovidiu Hurduzeu Viitorul agriculturii tradiţionale Dacă agricultura ţărănească va avea un viitor în România, acest viitor va depinde foarte mult de voinţa şi capacitatea noastră de a reveni la o viziune agrară şi creştină asupra lumii. Mai suntem încă fascinaţi de industrialism, a cărui prezenţă se face simţită în agricultură prin marea fermă de tip industrial. Încă de pe timpul comunismului ne minunam la auzul poveştilor despre vacile olandeze care dădeau zeci de litri de lapte, despre fermele americane cu mii de tone de porumb la hectar şi priveam cu dispreţ la Joiana bunicilor. Seara, venită de pe islazul comunal, biata vacă dădea şi ea câţiva litri de lapte. Dar ce lapte!
Departe de a fi o binefacere pentru omenire, minunile agriculturii industriale s-au dovedit a fi un dezastru. Toate promisiunile ei sunt iluzorii. În primul rând, s-a dovedit ca agribusiness-ul este incapabil să supravieţuiască pe piaţa liberă fără masive subvenţii de la stat. Fermele industriale de creştere a animalelor pompează hormoni şi antibiotice într-o asemenea măsurî încât poricii şi vitele n-ar mai putea supravieţui sub cerul liber.
Ne-am mândrit mult timp cu marele combinat de creşterea porcilor de la Timişoara fără să ne întrebăm care sunt consecinţele ecologice şi rentabilitatea pe termen lung, ca să nu mai vorbesc de aspectul umanitar al acestor fabrici de animale. Astăzi puţini sunt românii care se opun cultivării plantelor modificate genetic, şi încă mai puţini se opun cultivării plantelor oleaginoase pentru biocombustibil.
În viziunea industrială asupra agriculturii, ogorul, fâneţele sau animalele sunt considerate resurse care pot fi exploatate până la epuizare, ca în industria extractivă.
Locuiesc în SUA, unde industrializarea forţată a agriculturii a creat un adevărat dezastru, ale cărui proporţii de-abia acum încep să fie percepute. Fermierii americani şi familiile lor numără mai puţin de 2,5 milioane de suflete, cu 91% mai puţin decât cifra din 1940; fermierul de rând are de obicei 65 de ani, este cam pântecos din lipsă de exerciţiu fizic. De cele mai multe ori îl vom întâlni nu pe câmp ci într-un birou, în faţa computerului, vânând noi subvenţii şi scutiri de impozite sau jucând la bursa din Chicago.
Douăzeci până la 40% din veniturile fermierilor care practică agricultura de tip industrial provin din subvenţiile de la stat. Şi, desigur, cele mai mari subvenţii le primesc cele mai mari ferme. De fapt, sistemul de subvenţionare a agriculturii industriale este un mod de a sprijini cu bani publici giganticele corporaţii transnaţionale din domeniul agricol. Politicile guvernamentale şi nu ineficienţa au distrus în SUA mica fermă de familie, aşa cum, în România, agricultura ţărănească şi satul românesc au fost distruse de comunişti şi nu de către o pretinsă înapoiere a agriculturii tradiţionale.
Americanii, ca şi comuniştii, au întreţinut cultul tractorului, al agriculturii mecanizate. Tractorul simbolizează trecerea de la o agricultură bazata pe energia solară gratuită la una dependentă de combustibili fosili şi o lungă listă de furnizori. Dacă acest tip de agricultură este astăzi falimentar în SUA, agricultura practicată după metode tradiţionale rămâne înfloritoare. Cel mai concludent exemplu ni-l furnizează comunităţile Amish. Practicând o agricultură strict tradiţională, fără mecanizare de tip industrial, comunităţile Amish au trecut cu succes prin toate crizele.
Ferma industrială are un singur avantaj: foloseşte mai puţină forţă de muncă. Nu se ia însă în consideraţie faptul că mai putina forţă de muncă în agricultură înseamnă mai multă mecanizare, care cere o enormă cantitate de energie neregenerabilă. De fapt, dacă ne gândim mai bine, nu se economiseşte nici măcar forţa de muncă. Când un fermier foloseşte un tractor care trage după el o combină pentru a recolta grâul, acel fermier utilizează forţa de muncă urbană din rafinăriile de petrol şi din industriile extractivă, siderurgică şi constructoare de maşini. Dacă agricultura de tip industrial n-ar fi subvenţionată şi fermierii ar trebui sa plătească toate aceste costuri, ineficienţa sistemului ar deveni evidentă. Sistemul de tip industrial de producere a alimentelor din SUA consumă zece calorii de energie fosilă pentru obţinerea fiecărei calorii de energie înmagazinată în hrană.
Industrialismul este o paradigmă moartă. Este foarte eficient în a extrage energiile înmagazinate în sol, subsol, în apă, aer, plante, animale şi oameni dar nu oferă stimulente pentru ca aceste energii să se reconcentreze, să se adune la un loc pentru a fi reutilizate în viitor. Sistemul industrial-tehnologic este interesat doar de „investiţiile extractive“, adică investeşte doar în mijloacele de exploatare, fără să investească în resursele regenerabile, în cele care asigură viitorul. În sistemul economic actual, majoritatea investiţiilor, inclusiv cele din agricultură, sunt evaluate în termeni de „valoare prezentă netă“, nicidecum de valoare pentru generaţiile viitoare.
Acest mod de gândire este considerat normal de mulţi dintre noi. El este însă o anomalie. Industrialismul nu-i altceva decât o patologie a spiritului uman. În Sfânta Scriptură, cultura care se apropie cel mai mult de industrialismul contemporan este cea a Egiptului faraonilor. În Vechiul Testament, în Deuteronomul, Egiptul este numit în mod sugestiv „cuptorul cel de fier“. Este arhetipul biblic al unei societăţi industriale.
Ce făcea Egiptul? Ardea energia ieftină furnizată de sclavi, maşina industrială a acelor timpuri. Bogăţia adunată la vârful piramidei era fabuloasă. Acest Egipt al Faraonului divinizat nu mai cunoştea limite, a consumat până când a ajuns să se consume pe sine însuşi. Dumnezeu a intervenit şi l-a pedepsit. Societatea pe care poporul lui Israel urma să o constituie trebuia, în planul divin, să se opună valorilor cultivate de Egiptul bolnav.
Egiptul era o societate ierarhizată, totalitară, cu o agricultura centralizată aflată sub controlul statului. Stă scris în Ieşirea (1 : 13): „De aceea egiptenii sileau încă şi mai straşnic la muncă pe fiii lui Israel. Şi le făceau viaţa amară prin munci grele, la lut, la cărămidă şi la tot felul de lucru de câmp şi prin alte felurite munci…“.
De ce amintesc toate acestea? Fiindcă noi n-am ieşit încă din cuptorul de fier, suntem supuşi paradigmei economiei industriale, gândim în termenii unei civilizaţii care exploatează atât „resursele naturale“ cât şi fiinţele omeneşti pe o scara nemaicunoscută în istoria omenirii.
Trebuie să ieşim din cuptorul de fier al industrialismului şi, în speţă, al agriculturii industriale şi să revenim la agricultura tradiţională. Astăzi, pentru România renaşterea agriculturii tradiţionale ar fi mană cerească. Sfintele Scripturi ne spun că hrana, înainte de orice, este expresia domniei lui Dumnezeu asupra creaţiei şi a iubirii sale faţă de oameni. Este un semn al prezenţei lui Dumnezeu: „Iată, eu le voi ploua pâine din cer“. Episodul biblic al manei cereşti exprimă semnificaţia adâncă a agriculturii tradiţionale. Hrana nu este un produs ci un dar de la Dumnezeu de care trebuie să ne îngrijim cu atenţie. Dacă anul acesta se fac roşii şi dovlecei şi grâu, sau nu se fac, depinde până la urma de vrerea lui Dumnezeu. Acest lucru îl ştie orice ţăran, dar l-a uitat agricultura de tip industrial.
Agricultura tradiţională există în cadrul unei economii smerite care ţine cont de limite. O agricultură care înţelege că noi toţi existăm în cadrul unei alte economii – economia lui Dumnezeu, de la care toate ne vin. Este vorba de Marea economie a creaţiei, aşa cum o numeşte Wendell Berry, un celebrul scriitor agrarian din SUA. În această economie totul se leagă, este interconectat, totul creşte într-o imensă Biserică. Agricultura tradiţională este smerită, ştie să se conformeze Marii Economii a lui Dumnezeu. În fiecare zi ţăranului i se oferă mărturii multiple ale bunătăţii şi puterii divine, de la germinaţia seminţelor până la creşterea holdelor şi sănătatea vitelor. Când ţăranul este smerit, are credinţă şi respectă şi creaţia lui Dumnezeu, el ştie că nu are de ce să se teamă de greutăţi.
Când vorbim de viitorul agriculturii tradiţionale româneşti, trebuie să ne referim în primul rând la această agricultură smerită şi la relaţia ei cu Marea Economie divină. Economia socialistă, ca de altfel şi cea capitalistă, nu era smerită, rupsese legătura cu Marea Economie a lui Dumnezeu, considerându-se pe sine singura economie posibilă. Atât comunismul cât şi capitalismul degenerat de astăzi nu au făcut decât să se răspândească precum o pecingine în cadrul plinătăţii zidite de Dumnezeu şi să tâlhărească lumea creată de El. Parte a industrializării socialiste, agricultura „ştiinţifică“ de pe vremea comunismului nu avea haturi, nu avea limite. A răvăşit satele şi a secătuit pământul. După 1990, agricultura noastră ar fi putut să cunoască o mare renaştere. Din păcate, mulţi ţărani şi majoritatea orăşenilor au continuat sa neglijeze Marea Economie, să nu-i respecte limitele şi să nu-şi asume responsabilităţile pe care le aveau faţă de ea. Autorităţile statului au continuat să fetişizeze sistemul de agricultură industrială, aşa-zisele „elite intelectuale“ au dispreţuit ţărănimea iar ţăranii şi-au luat lumea în cap, au părăsit ogoarele şi au plecat în Occident unde au devenit proletari agricoli. Printr-o politică premeditată de falimentare a agriculturii româneşti, ţăranul a fost obligat să-şi abandoneze rolul tradiţional de iconom al Proprietarului divin, altfel spus a renunţat să mai protejeze şi administreze creaţia lui Dumnezeu.
Nu subvenţiile vor salva satul românesc, ci restaurarea iconomiei, a relaţiilor ţăranului cu Dumnezeu, cu natura şi cu semenii lui de la sat şi de la oraş. Această restaurare a relaţiilor stricate nu se face în vorbe, ci prin măsuri şi fapte concrete.
O agricultură smerită nu se poate dezvolta armonios decât în cadrul unor multiple şi diversificate economii agricole locale. Aceste EAR-uri ar trebui să devină un obiectiv prioritar al statului din mai multe motive. Ele ar furniza ţării hrana de calitate care este un factor-cheie în asigurarea stării de sănătate fizice; ar asigura autonomia alimentară a României şi una dintre bazele producţiei pentru export; ar îmbunătăţi în mod substanţial ocuparea forţei de muncă prin relocalizarea ei în zonele rurale; ar păstra tradiţiile şi valorile româneşti şi ar promova solidaritatea socială. Pentru a realiza în mod concret aceste obiective, statul ar trebui să-şi folosească resursele sale pentru a susţine cu prioritate ţăranii individuali, gospodăriile de subzistenţă şi semi-subzistenţă, fermele mici şi mijlocii care produc în mod sustenabil hrană sănătoasa. Trebuie încurajate pieţele ţărăneşti locale şi luate măsuri ferme împotriva „mafiei“.
Într-un cuvânt, nici agricultura, ca orice altceva, fie ea şi agricultură tradiţională, nu are viitor fără Dumnezeu.

miercuri, 15 iunie 2011

Dobrogea antica, traversata de Drumul Matasii

O harta misterioasa aflata la Beijing indica Dobrogea ca fiind unul dintre tinuturile strabatute in sec. VII–X de celebrul traseu comercial.
Izvoarele istorice demonstreaza ca imperiul chinez cunostea tinutul get inca din timpul domniei
lui Decebal.

In urma cu mai bine de 2000 de ani, negustorii Imperiului chinez condus de dinastia Han au deschis noi rute comerciale spre Vest, pentru a vinde imperiilor vecine din Occident produse rare si pentru a cumpara in schimb alte marfuri. Pentru ca unul dintre cele mai cautate produse era matasea, reteaua de trasee comerciale dezvoltate a devenit cunoscuta drept Drumul Matasii. La origine simple drumuri de caravane, traseele comerciale au ajuns sa faca legatura intre Est si Vest, din indepartata China trecand prin Asia de Sud, Persia, Siria, Turcia si ajungand in bazinul Marii Mediterane, la Constantinopole si chiar la Roma. In acest fel s-au realizat de-a lungul veacurilor numeroase contacte economice si culturale, care au constituit fundamentul relatiilor diplomatice de mai tarziu. Mai multe documente facute publice in tara noastra dupa 1990 au scos la iveala dovezi uluitoare, potrivit carora, in urma cu aproape un mileniu si jumatate, Drumul Matasii ar fi trecut si prin Dobrogea. Se pare ca la un moment dat negustorii Orientului au incercat sa isi vanda marfurile si in Nordul cailor traditionale, ajungand la Marea Caspica, apoi in Crimeea si ulterior pe malul dobrogean al Marii Negre. De aici, ei ar fi ajuns extrem de usor la Constantinopole, unul din punctele de destinatie preferate de comerciantii Asiei.
Harta misterioasa
Academicianul Mircea Malita a fost printre primii romani care au imbratisat ipoteza "drumului dobrogean al matasii". El s-a numarat printre ce dintai specialisti care au putut studia o misterioasa harta chineza, care indica Dobrogea ca un tinut strabatut de unul dintre traseele comerciale. Harta respectiva se afla in prezent in Muzeul de Istorie din Beijing si este un document care provine din timpul dinastiei Tang, care a domnit in China intre 618 si 907 d.H. Pe acest document cartografic este insemnata o misterioasa bucla a Drumului care ocolea Marea Caspica si Nordul Marii Negre si cobora prin Dobrogea, pana in Bizant. Nu se stie cine anume a facut aceasta harta, care sunt bazele sale si cat timp a functionat acest drum auxiliar. Se stie insa ca multi negustori asiatici au ajuns in Crimeea, de unde coborau adesea spre Constantinopole, la bordul vaselor comerciale. Harta dinastiei Tang este insa prima dovada a unui drum terestru prin actuala Dobroge. Intr-un articol publicat la intoarcerea din China si intitulat sugestiv "Drumul dobrogean al matasii" Malita face referire la Programul Unesco de conservare a Drumului Matasii, program care nu include insa si tara noastra.

Dovezi in sprijinul ipotezei
Teoretic, negustorii chinezi nu ajungeau in zona Marii Negre intrucat preferau rutele clasice si binecunoscute din Sud. Este foarte posibil insa ca in jurul sec. VII ei sa isi extinda aria si in zona noastra, pentru ca intre timp fusesera culese numeroase informatii si stabilite relatii cu statele din zona. In primele secole d.H., asiaticii aveau deja legaturi cu Imperiul Roman de Apus si cu tinuturile europene pe care acesta le cucerise. Romanii au interzis insa la un moment dat hainele din matase considerand ca sunt prea transparente si provocatoare. Doua cronici chineze, "Scurta relatare despre dinastia Wei" – sec. III si "Istoria Dinastiei Han" sec. V, vorbesc despre tara Daqin, identificata ca fiind Dacia. Prima mentiune a Dobrogei (care ulterior le-ar fi putut servi negustorilor din perioada Tang) este cea facuta in anul 97 d.H. Generalul chinez Ban Chao ajunge pe tarmul Marii Caspice si de aici il trimite ca sol la Roma pe adjunctul sau Gan Ying. In drumul sau, acesta poposeste pe malul estic al Marii Negre, cel mai probabil in portul georgian Batumi si culege primele date despre tara Daqin, aflata pe malul celalalt al Pontului. La intoarcerea sa in China, Gan Ying scrie despre daqini, mentionand ca sunt condusi de un rege care nu este ales pe viata si care se poate retrage, daca acest lucru este cerut de semnele divine. Surprinzator, cu doar cativa ani inainte, in Dacia regele Duras abdicase, lasandu-i tronul lui Decebal. Gan Ying scrie ca in tara daqinilor se poate ajunge fie cu corabiile, fie ocolind marea pe la nord. Este foarte posibil ca negustorii sa fi fost tentati de aceasta noua ruta, mai ales ca interesul fata de Imperiul Roman si celelalte state europene era din ce in ce mai mare. In anul 97, Dobrogea era controlata deja de romani, acestia preluand intreaga Dacie dupa anul 106. Istoricul si geograful latin Ptolemeu scrie ca in 166 imparatul Marc Aurelius, numit de chinezi Andun, si-a trimis ambasadori incarcati cu numeroase daruri. Monede cu efigia imparatului roman au fost descoperite in zone indepartate si controlate de China, cum este cazul actualului Vietnam.
Necesitatea unor noi probe
Pentru ca Dobrogea sa fie acceptata ca una din zonele traversate de Drumul Matasii trebuie descoperite si alte dovezi. Din pacate, nu se stie cine a intocmit Harta Tang si ce informatii s-au folosit la realizarea acesteia. Datele despre solul Gan Ying demonstreaza insa ca Dobrogea era cunoscuta in urma cu mai bine de 2000 de ani si ar fi putut atrage atentia negustorilor chinezi. Regiunea putea intra in aria "de actiune a asiaticilor", cu atat mai mult cu cat, dupa 106 d.H., ea a intrat definitiv sub stapanirea Romei, cu care chinezii aveau relatii comerciale.
O certitudine
"In Bizant se ajungea pe un drum clasic care ocolea Marea Caspica, ajungea la coasta Mediteranei, urca apoi prin Anatolia, pentru ca, in final, marfa sa fie descarcata la Constantinopol. Celalalt drum, mai putin cunoscut acum, trecea insa peste Caspica, ajungea in Crimeea si continua deasupra Marii Negre, coborand pe tarmul ei, pana la aceeasi destinatie. Documentul de la Beijing vorbeste despre legatura dintre doua centre ale civilizatiei umane, China si Bizantul, cu un veac si mai bine inainte de anul 1000. Caravanele venind din Crimeea treceau asadar prin livezile de piersici dobrogene, in drumul lor spre Constantinopole. Din nefericire, bucla dobrogeana nu apare pe hartile intocmite de UNESCO despre Drumul Matasii. Corabiile care duceau bunuri din Crimeea in Bizant sunt insa o certitudine."
Academician Mircea Malita - "O enigma istorica"

NOI DOVEZI...

1.  Deoarece informatiile cu privire la existenta marilor civilizatii au inceput a fi din ce in ce mai ample, coerente si transparente (vezi de exemplu filmul ” MISTERY OF THE MAYA ” sau ” BOROBUDUR TEMPLE COMPOUNDS -UNESCO WORD HERITAGE CENTRE ” si altele asemenea), adesam Academiei Romane, Ministerului Culturii si Patrimoniului si altor institutii abilitate, rugamintea ca impreuna, cu efort conjugat si eventual cu sprijin din partea UNESCO, sa realizeze un program bine articulat , de informare audio-video a poporului roman, asupra milenarei sale civilizatii. Desigur ca apoi materialele realizate ar putea sa fie difuzate, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe si ambasadelor noastre, in diverse zone de interes.
2.  Pentru Academia Romana si istoricii nostri sunt relevante marturii precum cele ale domnului RALPH  M.  ROWLETT profesor la Facultatea de Antropologie a Universitatii Missouri, Columbia, SUA, care participa de circa 20 de ani la cercetari pe diverse situri arheologice din Romania? Domnia sa afirma ca ” Pe teritoriul Romaniei poti afla , prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene… Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6000 de ani, unul din primele locuri propice pentru expansiunea culturilor… De aici culturile s-au raspandit inspre Europa de vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de sud.”
3.  O multime de marturii concrete si irefutabile strabat secolele. De ce oare suntem orbi si nu avem o clasa academica si istorici pertinenti ce sa aprofundeze cercetarea si sa ne ancoreze in realitatile istorice ? Pot sa fie valorificate dovezile existente pentru a ne clarifica aspecte cum ar fi:
-  poporul englez inainte de a fi WELSH a fost WALACH ori WALAH asa cum precizeaza fara posibilitate de tagada THE OXFORD DICTIONARY OF  ENGLISH ETYMOLOGY ?
-  ”VEDELE sunt opera arienilor care au invadat bogatul pamant al Indiei ” dupa cum afirma celebrul JAWAHRLAL NEHRU in cartea sa DESCOPERIREA INDIEI ?
-  in limba maghiara se regasesc peste 2200 de cuvinte romanesti (dacice) asa cum ne este prezentat, cu girul Academiei Ungare, acest fapt ?
-  inainte de anii 1500 e.n. Franta a fost rominofona, asa dupa cum ne sunt prezentate multe dovezi in revista Getica nr. 1,2,3,4, din anul 1992 ?
-  ORFEU s-a nascut in zona Muntilor Carpati spre Moldova ?
N. B.  ORFEU, zamislit de catre PEIROS cu ZEITA MAMA este sacerdot al cultului sau.
-  ZEII DACIEI sunt premergatori tuturor zeilor, asa dupa cum ar rezulta din GEOGRAFIA lui STRABON ?
N. B.  STRABON, istoric grec, filosof si geograf se naste in Turcia in anul 64 i.e.n. La varsta de 20 ani il gasim la Roma. A calatorit mult. Opera sa GEOGRAPHICA constitie o valoroasa sursa de informatii despre lumea antica .

vineri, 3 iunie 2011

E-CAIETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"









MIINE VIN DACII DE LA ROMA DIRECT PE CAIETELE ,,ISTORIE SI LEGENDA"

E-CAETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"

Campania de promovare a caietelor de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA" isi propune sa contribuie, in primul rind prin puterea exemplului dat de ilustrii nostri inaintasi la reintoarcerea tineretului catre valorile traditionale poporului nostru.
Este revoltător faptul că, în epoca moderna pe care o strabatem,elevii invata in scoli si universitati ca noi ca popor
suntem urmasii Romei si nu ai DACILOR.                                            
BUREBISTA,DECEBAL,DECENEU apar in mintea elevilor ca niste personaje straine, ciudate care au trait cindva,de mult ,pe pamintul tarii noastre.Maretia trecutului nostru istoric si vocea ilustrilor nostri stramosi devine din ce in ce mai estompata riscind sa para stranii si, in final sunt sterse definitiv din memorie.
  In afara manualelor de scoala fiecare are posibilitatea sa afle si alte informatii din alte surse,pentru asta exista internetul si  e- caietele de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA"
Conceptul  de E-CAIETE DE COLECTIE ESTE O NOUTATE PE PIATA CAIETELOR din Romania
 Pina azi nu a existat acest tip de caiet special,acesta avind un continut complementar celor invatate in clasa si va ofera posibilitatea de a calatori cu ajutorul internetului in toata lumea antica.
E- CAIETELE ,,ISTORIE SI LEGENDA"are propriul site dedicat,continind sute de linkuri si peste 1500 de carti elecronice
care pot fi descarcate gratuit.Pe acest site puteti accesa informatii noi,animatii,secvente audio si video,calatorii virtuale.
IN CITEVA ZILE VIN DIN NOU DACII DIN COLECTIA ,,ISTORIE SI LEGENDA''

luni, 30 mai 2011

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră


Asociaţia România - Dacia Casa Noastră



Dacă cele mai multe demersuri începute în ultima perioadă pe net sfârşesc în derizoriu, unele având chiar ca scop bine stabilit acest lucru, Mişcarea Frontul de Eliberare a Daciei s-a concretizat, ca un prim pas, într-o asociaţie neguvernamentală - Asociaţia România - Dacia Casa Noastră. Acesta  este site-ul asociaţiei http://rdcn.eu/, pe care găsiţi statutul nostru şi un formular de adeziune online. Aceasta  este şi adresa primei publicaţii apărute sub egida asociaţiei, o publicaţie online, dacia libera.com. Cei care vor ca ai lor urmaşi să mai aibă o ţară a lor în care să se nască şi să trăiască, o ţară lăsată nouă de strămoşii noştri, al căror loc de odihnă este, sunt chemaţi alături de noi, de grupurile noastre existente în mai multe oraşe din ţară, să milităm împreună pentru casa noastră, România, pământ dacic. În baza statutului asociaţiei, precizăm că toate cauzele pornite de noi pe net vor fi continuate, de la promovarea istoriei poporului nostru, până la promovarea produselor româneşti. Acestora li se vor adăuga tot ce înseamnă demers pentru  a face lumină în întuneric, pentru că, atât timp cât mai putem mişca şi mai avem pământ de al nostru pe care putem sta, nimic nu e pierdut.

STATUTUL

ASOCIAŢIEI ROMÂNIA – DACIA CASA NOASTRĂ

ART. 1. Se constituie, în baza Legii nr. 246/2005 şi potrivit prezentului Statut, Asociaţia  România – Dacia Casa Noastră
ART. 2. Asociaţia România – Dacia Casa Noastră este persoană juridică de drept privat cu scop nepatrimonial, independentă, organizată potrivit Legii nr. 246/2005.
ART. 3. Asociaţia România – Dacia Casa Noastră este persoană juridică română de drept privat , având denumirea rezervată prin dovada disponibilităţii denumirii cu numarul 93893 din 27.01.2011 eliberată de catre Ministerul Justiţiei – Serviciul Relaţii cu Publicul şi Cooperare cu ONG.
ART. 4. Asociaţia România – Dacia Casa Noastră este o asociaţie non-guvernamentală, nonprofit, independentă, cu beneficiu public.
ART. 5. Durata şi sediul.
Asociaţia se constituie pe o perioadă de timp nedeterminată şi are sediul în Constanţa, B-dul Ferdinand,  nr. 7, Judeţul Constanţa, camera 37.
ART. 6. Asociaţia poate deschide filiale şi centre şi în alte localităţi sau judeţe din ţară sau străinatate; poate stabili legături de colaborare cu organizaţii similare sau poate intra în uniuni sau federaţii, cu alte instituţii şi persoane juridice sau fizice din ţară şi străinătate, pentru îndeplinirea scopului propus.
ART. 7. Scopul.
Membrii asociaţiei doresc să se asocieze şi au ca scop eliberarea României de indiferenţă. Pentru aceasta obiectivele propuse sunt:
a)  cercetarea şi promovarea adevăratei istorii şi culturi româneşti;
b)  respectarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale omului;
c)  promovarea valorilor individuale şi sprijinirea lor în vederea implicării şi afirmării lor în viaţa social politică;
d)  respectarea şi apărarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi unităţii statului şi a integrităţii teritoriului;
e)  promovarea interesului naţional;
f)   încurajarea controlului de către societatea civilă a principalelor instituţii ale statului;
g)  renaşterea satului românesc;
h)  educarea cetăţenilor în spiritul democraţiei şi încurajarea acestora pentru a participa la viaţa publică,  în toate structurile societăţii civile;
i)  promovarea măsurilor juridice, instituţionale şi materiale necesare consolidării statului de drept;
j)  respectarea, promovarea şi apărarea intereselor supreme ale poporului român, în spiritul valorilor morale tradiţionale.

ART. 8. Activităţi.
Pentru realizarea obiectivelor declarate, asociaţia îşi propune realizarea următoarelor activităţi:

a) producerea, colectarea şi difuzarea de documentaţii, date şi informaţii, inclusiv prin publicarea de broşuri, buletine, reviste, alte publicaţii precum şi utilizând noile tehnologii de comunicaţie;
b) organizarea de seminarii, cursuri de pregătire, conferinţe, dezbateri publice, sesiuni de studii, stagii, tabere, expoziţii, spectacole, producere şi prezentări de filme etc., precum şi organizarea de marşuri, manifestaţii publice şi alte activităţi de sensibilizare a opiniei publice, potrivit legii;
c) organizarea unor cooperări internaţionale cu federaţii şi asociaţii similare sau cu organizaţii ştiinţifice, culturale sau educative;
d) desfăşurarea unor activităţi sociale, culturale, sportive, de caritate şi alte activităţi cu caracter umanitar;
e) efectuarea altor activităţi hotărâte de Consiliul Director în conformitate cu prevederile legii.
f) informarea membrilor, precum şi a opiniei publice din ţară şi străinătate, asupra obiectivelor si programelor asociaţiei şi a punerii lor în aplicare de către asociaţie şi membrii ei;
g) participarea la proiecte comune sau asociere cu alte organizaţii din ţară şi străinătate, instituţii guvernamentale şi organisme internaţionale;
h) dezvoltarea de programe proprii şi în regim de parteneriat cu autorităţile publice din ţară şi străinătate.
i) acordarea de consultanţă şi consiliere persoanelor interesate, în domeniile respectării drepturilor omului, dezvoltării conştiintei civice precum şi în alte domenii de interes general ce privesc viaţa publică.
j) organizarea de târguri, festivaluri, spectacole, concursuri, ateliere de lucru, expoziţii

ART. 9. Membrii.
Asociaţia este compusă din:
a) Membri aderenţi şi activi
b) Membri de onoare (fără drept de vot);
c) Colaboratori voluntari;
d) Personal angajat, potrivit legislaţiei muncii;
Poate deveni membru al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră orice persoană dornică să participe la activităţile Asociaţiei. Orice persoană care vrea sa facă parte din Asociaţie trebuie să facă o cerere scrisă la Departamentul Resurse Umane al Asociaţiei (Echipa Recrutare), care va evalua motivaţia sa pentru a intra în Asociaţie. După primirea aprobării din partea Departamentului de Resurse Umane al Asociaţiei, cererea de candidatură va fi prezentată Consiliului Director, care va accepta sau nu candidatura. În caz de refuz din partea Consiliului Director, acesta din urma va trebui să-şi justifice decizia. Membrii aderenţi sunt cei care plătesc cotizaţia lunară şi participă ocazional la proiectele asociaţiei. Sunt consideraţi membri activi membrii aderenţi înscrişi în diferite Departamente de activitate constituite de către Consiliul Director şi care se implică integral în realizarea a cel puţin două proiecte pe an, începând de la concepţia proiectului şi până la punerea lui în practică.
Titlul de membru de onoare poate fi decernat de către Consiliul Director persoanelor care oferă sau au oferit servicii importante Asociatţei. Membrii de onoare sunt scutiţi de plata unei cotizaţii annual, dar îşi păstrează dreptul de a participa cu titlu consultativ la adunările generale.
Membrii fondatori sunt garanţii spiritului original şi ai politicii generale a asociaţiei în cadrul Consiliului Director. Ei au o putere consultativă în toate deciziile biroului.
Nu există limită în ceea ce priveşte numărul de membri. Excluderea unui membru se face de către Consiliul Director, la propunerea a cel puţin doi membri ai asociaţiei.
ART. 10. Drepturile şi obligaţiile membrilor
Membrii Asociaţiei Romania-Dacia au mai multe drepturi.
Ei pot să participe la activităţile organizate de Asociaţie, să faca propuneri în Adunarea generală, să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere.
Fiecare membru are o voce participativă la dezbateri şi în cadrul adunărilor generale. Trebuie respectată egalitatea între toţi membrii.
Fiecare membru este liber să se înscrie la activităţile pe care şi le alege. Prin urmare, el are dreptul să refuze propunerile făcute de către un alt membru sau de către Consiliul Director, respectând buna funcţionare a asociaţiei.
Fiecare membru al asociaţiei are dreptul la un exemplar al Statutului şi Regulamentului Interior. Orice încălcare a acestora va putea fi sancţionată de către Consiliul Director.
Membrii AsociaţieiRomânia – Dacia Casa Noastrăau mai multe obligaţii.
Toţi membrii trebuie să respecte Statutul, hotărârile organelor de conducere şi Regulamentul Interior, ce va fi întocmit de Consiliul Director şi care poate fi modificat în orice moment la decizia Consiliului Director, după consultarea membrilor asociaţiei.
Membrii activi trebuie să fie prezenţi la întâlniri comune şi la întâlnirile Departamentelor de care aparţin. În caz de absentă repetată la întâlniri sau lipsa manifestă a participării la activităţile din Departament, membrul în cauză va fi avertizat de către Consiliului Director care va putea aplica sancţiunile care se impun.

Membrii trebuie, de asemenea, să acţioneze pentru creşterea prestigiului Asociaţiei şi să nu întreprindă acţiuni care, prin natura lor, pot leza interesele Asociaţiei.


ART. 11. Structura.
Organul de conducere al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este Adunarea generală, alcătuită din totalitatea membrilor, iar între şedinţele Adunării generale este Consiliul Director.
Organul executiv al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este Directorul Executiv.
Organul de control al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este cenzorul Asociaţiei.
Organul de reprezentare al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este format din Preşedinte şi cei doi Vicepreşedinti.
ART. 12. Adunarea generală.
Adunarea generală reprezintă organul de conducere al Asociaţiei.
Adunarea generală este compusă din totalitatea membrilor Asociaţiei.
ART. 13. Şedintele Adunării generale.
Adunarea generală se întruneşte o dată pe an în şedinţă ordinară, şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este nevoie. Adunarea generală este legal constituită în prezenţa a jumătate plus unu din membrii asociaţiei. În cazul neprezentãrii a jumătate plus unu din membri se convoacã o nouã Adunare generalã, la interval de o lunã, care se considerã legal constituitã, indiferent de numãrul membrilor prezenţi.
ART. 14. Convocarea Adunării generale.
Adunarea generală ordinară se convoacă de către Consiliul director sau de cel putin 1/3 din numărul asociaţilor, cu cel puţin o săptămână înaintea întrunirii, prin înştiinţări scrise.
Adunarea generală extraordinară se convoacă de către Consiliul director sau de cel puţin 1/2 din numărul membrilor, cu cel puţin o săptămână înaintea întrunirii, prin înştiinţări scrise.
ART. 15. Atribuţiile Adunării generale.
Adunarea generală are următoarele atribuţii:
a) aprobarea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;
b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a situaţiei financiare anuale;
c) alegerea şi revocarea membrilor Consiliului Director şi a Preşedintelui;
d) alegerea şi revocarea cenzorului sau a Comisiei de Cenzori;
e) înfiinţarea de filiale şi centre;
f) modificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei;
g) dizolvarea şi lichidarea asociaţiei; stabilirea destinaţiei bunurilor rămase după lichidare;
h) hotărârile adunării generale se iau prin majoritatea simplă de voturi a membrilor prezenţi. În caz de paritate, preşedintele Asociaţiei decide.
ART. 16. Consiliul Director.
Consiliul Director este organul de conducere politică al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră si este compus dintr-un număr de trei membri. Preşedintele conduce Consiliul Director si reprezintă asociaţia în relaţiile cu terţii. Mandatul Consiliului Director este de trei ani.
ART. 17. Şedinţele Consiliului Director.
Consiliul director se întruneşte in şedinţă ordinară o dată pe lună, şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar.
ART. 18. Atribuţiile Consiliului Director.
Consiliul Director asigură punerea în executare a hotărârilor Adunării generale. În exercitarea competenţei sale, Consiliul Director:
a) prezintă Adunării generale raportul anual de activitate, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, situaţia financiară anuală, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociaţiei;
b) încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
c) aprobă organigrama şi politica de personal ale asociaţiei;
d) aprobă primirea de noi membri şi hotăreşte ridicarea calităţii de membru, la cererea celui în cauză sau la cererea a cel puţin doi membri ai asociaţiei.
e) poate împuternici orice persoană, inclusiv persoane care nu au calitatea de membru al asociaţiei, pentru a încheia acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei sau pentru a îndeplini orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Adunarea generală.
f)  hotăreşte schimbarea sediului Asociaţiei.
g) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Adunarea generală.                                                                                   h)  numeşte şi revocă Directorul Executiv.
ART. 19. Directorul Executiv
Directorul Executiv asigură buna desfăşurare a activităţilor Asociaţiei
ART. 20. Activitatea de control.
Activitatea de control al gestiunii patrimoniului şi al activităţii economico-financiare a asociaţiei este asigurată de un cenzor, ales de Adunarea generală. Dacă este nevoie, Adunarea generală poate hotărî înfiinţarea unei Comisii de cenzori, compusă din trei membri, care să preia atribuţiile de control al activităţii asociaţiei. Din comisia de cenzori trebuie să faca parte cel puţin un membru al asociaţiei şi un expert contabil. Regulile generale de organizare şi funcţionare a comisiei de cenzori se aprobă de Adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.
ART. 21. Preşedintele.
Preşedintele Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Asociaţia în relaţiile cu terţii.
b) coordonează activitatea compartimentelor Asociaţiei.
c) conduce Consiliul Director şi prezidează Adunarea generală.
d) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Adunarea generală.
În lipsa preşedintelui asociaţiei, vicepreşedintii exercită atribuţiile acestuia.
ART. 22. Patrimoniul.
Patrimoniul iniţial al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este de 700 (şapte sute) lei, constituit prin depozit bancar.
Patrimoniul asociaţiei este alcătuit din:
a) cotizaţii, donaţii, finanţări, resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, sponsorizari, moşteniri;
b) alte venituri prevăzute de lege.
ART. 23. Modificarea statutului.
Modificările aduse prezentului statut necesită o majoritate de 2/3 din voturile Adunării generale. Prezentul Statut redactat în limba română, in 6 (şase) exemplare a fost adoptat în Adunarea generala de constituire şi intră în vigoare la data înregistrării sale în Registrul Persoanelor Juridice de la Judecătoria Constanţa.
ART. 24. Dizolvare.
Dizolvarea Asociaţiei necesită o majoritate de 2/3 din voturile Adunării generale. În caz de dizolvare, bunurile şi fondurile Asociaţiei intră în patrimoniul unei alte asociaţii sau fundaţii cu scop identic sau asemănător care va fi desemnată de Adunarea generală.


Copie după decizia de înfiinţare a asociaţiei


Legături către blogul care a devenit prima noastră platformă de expunere, doctrina cu care am pornit la drum si catre o scurta prezentare a catorva dintre noi

Blogul "punct de plecare" http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/
Doctrina http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/12/frontul-de-eliberare-daciei-rdcn.html
Prezentare http://www.youtube.com/watch?v=ikTY-JJIYR4&feature=player_embedded


Preşedinte România - Dacia Casa Noastră


Octavian - Eugeniu Manu

marți, 24 mai 2011

,,MARELE LOR NUME DE ROMANI''

Jules Michelet - "Marele lor nume de ROMÂNI" Imprimare
Şi tocmai pentru întregirea portretului acestui mare cărturar, prieten al românilor, fragmentelor ce urmează, calde, entuziaste chiar, dar ieşite fireşte dintr-o viziune idilică, ceea ce explică fireşte şi unele exagerări, le-au anticipat cuvintele sale de omagiu despre Nicolae Bălcescu după moartea acestuia:
„Era un erudit de prim ordin şi totuşi un spirit practic foarte net, foarte luminos. Ar fi fost marele istoric al ţării sale şi fără nici o îndoială unul din conducătorii ei cei mai înţelepţi. Şi acest sfat adresat poporului român : „Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.”
Virgil Cândea  
                                                                                                                                        
Jules Michelet-Marele lor nume de ROMANIThomas Couture - Portretul lui Jules Michelet
Popoare din Occident, cultivând de atât de îndelungată vreme, departe de barbarie, artele păcii, păstraţi pururea o recunoscătoare amintire naţiunilor orientale care, aşezate la hotarele Europei, v-au acoperit şi v-au adăpostit de revărsarea tătarilor, de armiile turceşti […].
Popoarele acestea au oprit adeseori în loc barbarii, i-au hărţuit adesea. Învinse chiar şi tot vă erau de folos, tocind furia duşmanilor lui Dumnezeu prin suferinţele ce le îndurau.
Cum oare să numesc România? […] Opt milioane de oameni de aceeaşi limbă, de aceeaşi rasă, una din marile naţiuni ale lumii trecea neobservată. De ce? Într-asta stă chiar răul nefericirii lor; aflaţi în bătaia valurilor unei mări furioase, alcătuită din nenumărate popoare, stăpânii schimbându-se întruna, oboseau ochii celui ce-i urmărea, tulburându-i privirea cu aparenta lor mobilitate. Contemplându-le istoria te simţeai ameţit şi, asemenea călătorului care, stând pe malul Dunării şi privindu-i curgerea tumultoasă, ar dori să desluşească, să prindă, să numere fiece val revărsându-se peste alt val, apoi ostenit, descurajat, şi-ar întoarce privirea, deplângându-şi inutila sforţare.

Valurile de pe faţa apei se schimbă neîncetat, dar nu şi adâncul. România – de la Traian şi până în zilele noastre – a rămas credincioasă ei înşişi, statornică în geniul său originar. Popor născut pentru a suferi, natura l-a înzestrat cu două daruri ce-l fac să dăinuie: răbdarea, supleţea, făcând laolaltă ca, deşi îngenuncheat, să-şi înalţe necontenit fruntea. Nu asemuiţi această ţară cu monumentele romane, ori cu drumurile eterne ce-i brăzdează cuprinsul. Ci mai curând cu trăinicia şi mlădioasa rezistenţă a digurilor care înfruntă oceanul: din granit dacă ar fi fost, apele le-ar fi smuls.
Fondul acestei rezistenţe nu stă în sumbra acceptare a răului […]. Românul […] păstrează neştirbit tot ceea ce i-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba şi mai cu seamă marele lor nume de Români! Nobleţe prea bine dovedită. Limba lor e întru totul latină*. Laboriosul geniu al răbdătoarelor legiuni care-au împânzit lumea cu lucrările lor supravieţuieşte în această mare colonie a imperiului. Colonul italian s-a căsătorit cu fiica şi cu sora dunăreanului; dar elementul dintâi e cel predominant în acest amestec […]. Valahul are statornicia, îndărătnicia legiunilor antice.
Suferinţele neînchipuite ale acestui popor, mai ales asprele şi violentele schimbări care i-au zguduit soarta, n-au împiedicat câtuşi de puţin poezia sa să înflorească. În artă a zămislit suspine, melodii duioase de un farmec întristător. Ca orice popor de origine italiană, e sensibil la culoare. Bisericile, îndeosebi la românii transilvăneni, sunt toate zugrăvite de mâna meşterilor ţărani. Paturile le sunt de asemenea zugravite, precum şi şeile şi jugul vitelor. Lada pe care fata o aduce-n zestre, sumanul pe care singură şi-l împodobeşte, vădesc în motivele lor ornamentale asemănarea cea mai izbitoare cu vechile mozaicuri romane.
Dansurile sunt de asemeni romane, după cum jocurile sunt cele din antichitate. E un popor elegant, cu uşurinţă în exprimare şi care vorbeşte de minune. Nici o diferenţă de limbaj între ţăran şi omul cultivat; la drept vorbind, e ca şi în Italia – nu există popor de rând – sau, pentru cine susţine cu orice preţ că există, eleganţa şi distincţia se află mai cu seamă la ţară […].
Plăcuta lor ospitalitate întâmpină, caută, îndatorează străinul. În multe ţinuturi valahe există mişcătorul obicei de a se pune la marginea drumului vase pline cu apă pentru călătorul ce-ar putea trece. Intraţi în coliba aceasta. O femeie frumoasă, care toarce, vă iese în îmtâmpinare, vă dă bună ziua cu gingăşie în fermecătoarea ei limbă străveche. Lasă totul la o parte, se osteneşte, vă primeşte aşa cum ar face o fiică sau o soră întâmpinându-l pe fratele cel drag întors acasă. Dă fuga la făntână şi, după vechea datină, îţi aduce apă ne-ncepută** apă limpede de care nimeni nu s-a atins. După ce te-ai spălat pe mâini, îţi întinde un ştergar strălucitor, cusut cu fluturi de aur, pe care i-a lucrat pentru nuntă, pentru a împobobi gâtul celui iubit. Te îmbie cu tot ce are, cu smântâna cea mai bună, cu poamele păstrate pentru fiul care lipseşte […].
„Ah! dacă omul meu ar fi acasă, v-ar îndruma aşa cum trebuie; v-ar sluji de călăuză. Dar e departe, în munţi”. „De ce aşa departe?” „Vai! N-aş fi voit să spun… Stăpânul e tare hain; şi nu putem plăti darea, dacă nu mânăm vitele să pască departe, sus la munte, pe pământurile fără stăpân…Pe de-asupra a mai năvălit şi străinul, ne-a furat nutreţul; vaca, biata de ea, s-a hrănit peste iarnă cu scoarţa copacilor…Ne-au ucis boii; ca să arăm, a trebuit să tragem în jug chiar noi”.
Prea dureroasă poveste, atât de des întâmplată. Apăsătoare fatalitate!... Stăpânul s-a schimbat, dar nenorocirea nu. Pe vremuri, cirezi nenumărate, milioane de oi, de boi, treceau Dunărea drept tribut. Astăzi rămân în ţară, dar numai în folosul stăpânului. Cu ce s-a ales ţăranul din asta? Ordinea a păstruns în administraţie, fiscul numără mai bine…îl stoarce mai bine pe plugar. În dreptul ţăranului care nu putea să plătească, fiscul trecea pe registru : A fost supus la cazna ardeiului. Nenorocitul, pus pe plită, deasupra unui grătar încins şi acoperit cu ardei, era ţinut aşa douazeci de minute. Când se învineţea, i se zbârlea părul şi era aproape mort, era dat de-o parte, fiind socotit neplatnic sau, pentru a spune ca perceptorul : „Scuturat, tuns chilug şi stors până la piele”.***
Oameni aparţinând oricărei naţiuni, orice vederi aţi împărtăşi, citiţi frumoasa şi aleasa proclamaţie a revoluţiei valahe de la 1848; luaţi aminte la moderaţia de necrezut, la îndurarea de care a dat dovadă, la cruţarea cu care i-a îmbrăţişat pe toţi; ochii, sunt încredinţat, vi se vor umple de lacrimi, nu veţi putea ajunge până la capăt.
Dar revoluţia aceasta atât de blândă e adânc înrădăcinată. S-a întipărit în inima poporului şi nu va mai fi scoasă de acolo.

luni, 23 mai 2011

CINTEC BARBAR


UN CANTEC BARBAR - George Cosbuc

Voi laşi dătători de porunci,
Mai râdeţi! Nevolnică turmă,
Mai râdeţi, că-i râsul din urmă!
S-apropie ziua! Şi-atunci
Vedea-veţi, sălbateci barbari,
Câmpiile voastre-necate
De vuietul multor armate,
Ca vuietul apelor mari -
Veni-vom ca-n ziua de-apoi;
Va plânge cu hohote zarea
De cară, de cai, de strigarea
Mulţimii pornite spre voi!

Ieşi-vor din negru pămînt,
În zale de-argint cavalerii,
Puternici ca grindina verii,
Şi roibii cu nările-n vant
Vor trece-n sălbatec galop
Spre Roma! Şi miei vor fi leii,
Fugi-vor de spaimă mişeii
Cuprinşi de pornitul potop
Spre Roma! Călcînd pe cohorţi
Răzbi-ţi-vom colosul de-aproape
Şi nu va mai fi cine să-ngroape
Mulţimea cea mare de morţi!

Din Istru vom face pârâu,
Să-l umpli, romane, cu sânge,
Cu lacrimi pe care le-or plânge
Nevestele neamului tău!
Şi nu vei putea să mai pui
În şiruri înfrânta-ţi armată,
Şi-om face să fie odată
Toţi corbii şi lupii sătui!
Căci vultur să fii, un colos,
Cu aripi de repezi furtune
Şi cuibul în cer de l-ai pune,
De-acolo noi da-te-vom jos!

Ce-i viu sfâşia-vom în dinţi;
Aprinde-vom templele tale;
Vom naşte pustiul în cale;
Vom face pe-ai voştri părinţi
S-ascundă trufaşul lor chip
În togă, plângând de ruşine,
I-om trece sub furci caudine,
I-om pune cu fruntea-n nisip.
Si fără de milă, călăi,
În faşe strivi-vom poporul,
Şi mândri vom pune piciorul
Pe gâtu-mpăraţilor tăi!

Vom face cât cerul de nalt
Mormanul cadavrelor crunte
Şi munte vom pune pe munte
Şi cerului da-vom asalt.
Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu
L-om prinde de barbă-nhăţându-l,
Cu tronu-i cu tot răsturnându-l
Din cer, căci acel Dumnezeu
Ce lasă pe-al vostru pământ
Să crească atâta urgie,
Acela nu poate să fie
Nici mare, nici tare, nici sfânt.

Ah, dac-am putea măsura
Pe cât ni-e de plină măsura,
Vedea-vei ce multă ni-e ura,
În ziua din urmă a ta!
Că dacă voi toti ati muri
De spaimele morţii nainte
De-al nostru sosit, din morminte
V-am scoate de-oriunde veţi fi!
Şi răzbunătoarelor sorţi
Le-am face cu palma dreptate,
Căci feţele voastre le-am bate,
Scuipându-ţi pe fiii tăi morţi!

vineri, 20 mai 2011

Genocidul Naţiunii Române, Planul Noii Ordini Mondiale

Genocidul Naţiunii Române, Planul Noii Ordini Mondiale

                                                                           
Întreţinerea se scumpeşte cu 60% si mâncarea cu 20%? E încă
bine!
De ce e bine? Pentru ca românii nu vând aproape nimic. Știu ca majoritatea
românilor se plâng ca “tara nu produce”. Sigur, e rău ca tara nu produce. Dar cel
mai rău e ca tara nu vinde! Obsesia pentru producție este dovada unei mentalități
de țărani, obișnuiți sa trăiască din ce cultiva in gradina, si sa vândă la piața
ce le prisosește (daca mai rămâne ceva!).
O economie nu e susținuta însa de țărani. Ci de firme. Iar in orice firma,
departamentul de vânzări câștiga mai bine decât departamentul de producție. Si
amândouă ii depășesc cu mult pe nenorociții de la administrație si secretariat. Si
e normal sa fie așa. Ce e valabil pentru o firma, e valabil si pentru o tara întreaga:
tarile dezvoltate si-au mutat producția acolo unde e mai ieftin (de pilda in
Malaiezia. Sau Filipine. Sau Taiwan. Sau China). Iar ele se ocupa doar cu controlul
calității (adică cu biciuirea muncitorului chinez), cu integrarea produsului si mai
ales, cu vânzarea lui. Fără marketingul american, economia chineza (de fapt, toți
“tigrii” asiatici) dispare ca fumul!
In România însa, cel mai bine plătiți sunt exact bugetarii. In
preocupările poporului român, vânzarea si clientul sunt abia pe locul 4 (si ultimul).
Pe primele 3 locuri sunt:
1. Cum sa furam mai bine (de preferința de la stat sau daca nu,
măcar de la patron. Exploatatoru’ dracului!). Ca oricât am fura noi amărăștenii,
politicienii oricum fura mai mult.
2. Cum sa mai lungim pauza de masa si sa plecam mai devreme,
ca ne-au exploatat destul ăștia!
3. Nimeni nu muncește in tara asta! Nenorociții! D-aia mi-au
scăzut mie salariul!
Si va mai văitați ca a scăzut consumul alimentelor cu 20%? Pai, de unde bani? Iar
mizeria crunta abia acum începe! Pana acum, de bine de rău, au fost bani de
cheltuit.
Nivelul de trai al românilor va trebui sa scadă masiv!
Pentru ca asta merita românii: mizerie si frig. Pur si simplu, de atâta muncesc ei!
Poporul român are cea mai scăzută productivitate din toata Europa. Sigur, firmele
private românești sunt la nivel International (uneori chiar peste). Dar in sectorul
privat lucrează doar 2 milioane de români (poate 3 milioane, daca ii punem si pe
cei care muncesc la negru). E mult prea puțin! Marea majoritate a românilor sunt
niște cerșetori nenorociți, care stau cu mana întinsa la stat.
Ei, de acum înainte or sa stea degeaba! Legea in România n-o mai face statul
român. Nici Parlamentul, nici Guvernul, nici Președintele, nici tribunalele. Si,
desigur, nici partidele pe care le votați voi! Toate astea sunt rahaturi. Legea in
România o fac doar cei care mai baga bani in economia româneasca: adică
patronii si FMI-ul. Nu va convine? Pai, sunteți liberi sa muriți de foame. Hehehe…
Muncitorii români trebuie exploatați la sânge!
Siguranța zilei de mâine trebuie sa dispară pentru români – si asta cat mai repede!
Pentru ca economia româneasca sa fie competitiva si sa-si vândă produsele,
preturile produselor românești trebuie sa scadă la jumătate, fata de cat sunt
acum. Iar pentru ca preturile sa scadă, muncitorii români trebuie sa ajungă la
disperare, sa lucreze pe salarii de mizerie. Asta va conduce la o schimbare
profundă a economiei si a societății românești:
· Salariul minim va fi dispărea. Salariul minim e o garanție
ca un angajat nu va muri de foame. Iar oamenii care au o asemenea garanție,
încep sa ardă gazul. Principala modalitate de plata a salariaților in orice economie
flexibila, trebuie sa fie comisionul.
· Consumul va scădea masiv si se va orienta către produsele
ieftine si de proasta calitate. Firmele care trăiau din consumul populației, se vor
reorienta către piața externa sau vor muri. Românii nu vor fi o piața de desfacere
pentru multinaționale, cum urla socialiștii. Pentru că nimeni nu da BMW-uri pe
gratis la cerșetori. Pentru cel puțin 50 de ani de acum înainte, românii vor rămâne
doar o sursa de munca ieftina si prost pregătita.
· Munca la negru si evaziunea fiscala vor exploda. Intr-o tara
in care piața s-a prăbușit, iar statul iți ia 80% din cat câștigi, firmele vor fi obligate
sa încalce legea, ca sa nu dea faliment. Iar firmele care vor lucra legal, vor
exporta (tot legal profitul), in tari cu impozite mai mici. Rezultatul? bugetul de stat
se va goli.
· Sistemul de pensii va dispărea. Pensia a devenit un lux
pentru români. Pensionarii se vor descurca fiecare cum poate.
· Sistemul de sănătate de stat va da faliment si va fi înlocuit
de cel privat. (Spitalele deja au început sa se închidă). Daca ai bani sa te tratezi,
trăiești!. Daca nu…nasol de tine…
· Sistemul de educație se va privatiza. Statul deja nu mai
are bani sa-si plătească angajații, iar diplomele contează doar pentru stat.
Românii vor învăța ca nu contează diploma: contează doar câți bani poți sa aduci
intr-o firma.
· Sindicatele vor fi exterminate. Salariații care vor îndrăzni
sa-si întrebe patronii de drepturile lor, vor fi dați afara pe loc si vor dispărea in
mod natural, in câteva luni. Pentru ca nu vor mai avea ce manca!
· Politia impotentă va fi înlocuita cu patrulele
cetățenești. Autoritatea statului va dispărea. Violența de strada va exploda. Ce s-a
întâmplă acum in Grecia e doar începutul. Oamenii se vor apăra singuri, se vor
judeca singuri și tot singuri își vor aplica pedepsele. Iar cea mai simpla va fi
pedeapsa cu moartea.
Nu va place capitalismul sălbatic? Păi n-aveți de ales!
Numai bogații fac ce vor. Sărăntocii fac ce trebuie. Iar România, surpriza: e
săraca! De fapt, e in faliment. Românii vor trebui sa se bata pe viața si pe moarte
pentru bani si profit. Cine nu vrea, sau nu poate – adio!

SURSA- DACIA LIBERA

luni, 9 mai 2011

STAM PE AUR SI CERSIM

După ce a creat lumea, Dumnezeu a adunat la El conducătorii tuturor naţiilor pentru a le împărţi daruri. Fiecărui teritoriu i-a dat câte ceva cu care poporul său să se poată mândri, însă României i-a dăruit cât au primit toate celelalte la un loc: mare, câmpii mănoase, dealuri cu vii şi livezi, munţi înalţi acoperiţi cu păduri, bogăţii subterane, oameni inteligenţi şi frumoşi... Văzând acest fapt, toate celelalte popoare L-au întrebat pe Dumnezeu:
- De ce, Doamne, ne-ai dat aşa de puţin, iar românilor atâtea bogăţii?
- Le-am dat de toate, e adevărat, dar să vedeţi ce conducători le dau!, a răspuns Dumnezeu.
Este o glumă veche, însă mereu actuală.
Dacă nu te bucuri de ceea ce ai, este ca şi cum n-ai avea. Dar este păcat şi să nu ştii ce ai.

Până în 1989 am trecut printr-o epocă în care patriotismul şi naţionalismul erau duse până la extrem. Erau scoase în evidenţă valorile naţionale, însă numai cele care corespundeau intereselor orânduirii comuniste. Multe erau ascunse cunoaşterii generale. Printre acestea se aflau şi cele legate de credinţă, de iniţiere, de adevărata cunoaştere a existenţei.

Surse istorice, a căror vechime se pierde în negura vremurilor, au afirmat că spaţiul Carpato- Du­nă­rean este punctul central de plecare a civilizaţiei pe Pă­mânt. Există suficiente descoperiri arheologice care întăresc această afirmaţie.
Cea mai veche scriere, descoperită pe mapamond, nu este cea sumeriană, cum s-a crezut, ci aceea descoperită la Tartaria, în judeţul Alba, încă din anul 1961. Tăbliţele de la Tartaria au fost scrise cu apro­ximativ două milenii înaintea celor sumeriene. Sunt trei tăbliţe din lut ars pe care se găsesc inscripţii a căror traducere ar fi "Nobilul care ştie tainele va merge în Rai". Apare pe ele şi semnul crucii, în­sem­nând că acesta este un simbol străvechi, precreştin. Iată că cea mai veche scriere descoperită se găseşte la noi şi conţine mesaje iniţiatice.

S-a mai constatat că primul om modern a trăit pe teritoriul României acum 35.000 de ani. De curând s-au descoperit tot în arcul nostru carpatic fragmente din cele mai vechi cranii ale omului modern. Aceste fragmente au aparţinut unui copil de 15 ani, unei femei şi unui bărbat care au fost codate cu numele de Vasile, Maria şi Ion. Epocala descoperire a înfierbântat lumea ştiinţifică mondială şi a lăsat rece lumea ştiinţifică românească, diminuată la maxim şi lăsată fără fonduri de cercetare.

Tot în Carpaţi se află şi Muntele Sacru al dacilor, Kogaion-ul, aşezământul lui Zamolxe, Mare Preot al dacilor, devenit zeu. Acest Munte Ascuns este plasat de unii în Bucegi, iar de alţii în Ceahlău. La data de 6 august, de sărbătoarea creştină Schimbarea la Faţă, pe Muntele Ceahlău au loc două fenomene inexpli­cabile ştiinţific, aflate în zona paranormalului, ca atâtea altele de pe teritoriul României. Ele sunt cunoscute sub numele de Umbra Piramidă şi Calea Cerului. Aceste fenomene s-au manifestat de mii de ani, cu mult înaintea sărbătorii creştine, care a fost suprapusă peste vechea Sărbătoare a Muntelu

Cele două fenomene se desfăşoară astfel: la răsăritul Soarelui, umbra vârfului piramidal Toaca, combinată cu umbra vârfului Piatra Ciobanului, timp de peste 80 de minute formează o hologramă gigantică, parcă ireală, numită Umbra Piramidă. La declanşarea fenomenului de formare a hologramei are loc un altul, care constă în apariţia spre vest doar pentru câteva minute a incredibilei Calea Cerului. Umbra vârfului se proiectează pe cer, făcând să pară că între cer şi pământ s-a deschis un imens şi nesfârşit drum întunecat, mărginit în partea stângă de un parapet luminos. Calea Cerului este un fenomen fascinant şi unic în lume.

Vârful Toaca reprezintă o piramidă cu baza pătrată, lucru foarte rar întâlnit în natură. Latura ei are o lungime dublă faţă de cea a Marii Piramide din Egipt, iar unghiul pantei din vest este doar cu 1 grad diferit de al celei din Egipt. Cercetând comu­ni­cările paranormale ale lui Edgar Cayce, numite de americani lecturi, am ajuns la concluzia că la baza marii civilizaţii egiptene antice a stat un iniţiat din zona Carpaţilor, de acum aproximativ 13.000 de ani, pe nume Ra-Ta. Acesta era sfătuitorul regelui Ararat din Caucaz. El l-a înştiinţat pe rege că pe acele locuri vor fi cataclisme care vor duce la schimbări ale scoarţei Pământului. Din această cauză l-a sfătuit să emigreze, împreună cu comunitatea sa, într-un loc sigur, considerat la vremea respectivă a fi Egiptul. Ajunşi acolo, Ra-Ta a fost recunoscut de egipteni ca fiind cea mai importantă personalitate.
Ulterior, el a iniţiat construirea Marii Piramide şi a Sfinxului. Piramida nu era concepută ca mormânt, ci ca loc de iniţiere, în mijlocul ei fiind plasat un mormânt gol pentru a întări ideea că nu există moarte. Această excepţională construcţie a fost făcută după arhetipul celei din Carpaţi. Cercetători ai istoriei omenirii au constatat că există identităţi spirituale între Egiptul Antic şi Neoliticul de pe teritoriul României. Acest fapt întăreşte ideea că Ra-Ta, devenit pentru egipteni Ra, este cel care a pus bazele acestei civilizaţii. Mai multe informaţii se găsesc în articolul "Faţa nevăzută a Egiptului", pe care l-am scris pe data de 24.03.2009, în Jurnalul de sănătate.

Dimitrie Cantemir, în "Descriptio Moldaviae", a afirmat că "Ceahlăul... dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost tot atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias".
Herodot a spus că geţii sunt "cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". El le prevedea un viitor deosebit dacă vor fi uniţi. Mai aprecia că poporul din acele locuri "a fost strălucitor şi va fi".

Nostradamus a afirmat, fără a scrie codificat, despre teritoriul de pe Paralela 45, unde trăieşte poporul român, că este "Mesopotamia Europei".
Cercetătorii greci au apreciat că în Geneza, Havi­lia ar fi anagrama Valahiei.
Dacia a fost prima ţară creştinizată. Apostolul Andrei a reuşit acest lucru pentru că dacii erau un popor monoteist. Se spunea despre preoţii daci din acea vreme că erau ca esenienii, virgini, vegetarieni. Nu existau sclavi în Dacia şi era o ţară unică în acele timpuri din acest punct de vedere. Apostolul Andrei a afirmat că a iubit Dacia şi oamenii ei mai mult decât orice, după Hristos.

De fapt, România se mai numeşte şi Grădina Maicii Domnului. Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut acest lucru, în 1999, în timpul vizitei la Bucureşti. Pe aceste meleaguri îşi au originea mulţi dintre conducătorii Europei, de-a lungul istoriei. Unii isto­rici au adus argumente care explică eroarea grafică de transformare a cuvântului getic în gotic. Germanii se mai numesc şi deutsch (se citeste doici), nume care provine de la daci. Olandezii se numesc dutch (se citeşte daci), iar numele lor s-a stabilit că provine de la deutsch, deci tot de la daci. Pe malurile Dunării, de la izvoare până la Marea Neagră, se găsesc localităţi cu nume dacice. Toate aceste afirmaţii au fost preluate din lucrări susţinute de istorici, în cadrul unor conferinţe.

România Mare avea formă de cerc, din acest motiv mai era numită şi "Bila". Astăzi, teritoriul rămas are for­mă de peşte, cu coada în Marea Neagră şi cu ochii în­dreptaţi către vest, arătând parcă faptul că l-a aşteptat timp de o jumătate de secol. Şi când a venit, în sfâr­şit, ce a adus cu el? Imperiul Banului. Îngenuncherea prin puterea financiară. Acest lucru se poate observa şi descoperind codificarea ochiului diavolului. Cum? Făcând o operaţie simplă. Se adună valoarea bancnotelor actuale, fără cea de 200 de lei, care a apărut ulterior, parcă spre a ascunde mai bine secretul ba­nului. Astfel, 500 + 100 + 50 + 10 + 5 + 1 = 666.
Aici a ajuns marea civilizaţie a acestor locuri sfinte, să stea pe aur şi să cerşească.
ROMULUS POPESCU

sâmbătă, 30 aprilie 2011

RAIUL BIBLIC

Intreaga cunoastere si intelepciune a stramosilor nostri o aflam intacta in Sfanta Scriptura, si in traditia romaneasca. Explicit tara unde curgea ” lapte si miere ” insemna un spatiu geografic in care se aflau oi si albine. Tara era definite HAVILA/VLAHIA/, deci putem vorbi despre o tara sfanta, numai in niste coordonate clare geografice, si in acest mod se respinge logic ” noua ” botezare cu toate povestile aferente tarzii, pentru ca Fiul Omului IISUS HRISTOS aflase intreaga sa invatatura lumeasca pe muntele Omu. Nu vom insista asupra celor stiute ci, vom prezenta simplu cadrul natural in care stramosul nostrum si-a petrecut milenii(7500 de ani) in spatial pe care il locuim astazi. Inmultirea albinelor a facut necesara, dispersarea pe spatii largi, si pastrarea dreptei credinte in Dumnezeu-destinul sau special este pe inteles. La fel ura alogenilor, care falsificand limba romaneasca au falsificat de fapt istoria omeniriii. O regandire de ansamblu este necesara nu numai pentru noi, dar si pentru cadrul general al stiintei si artei umane.
Nu vom repeta ceea ce se stie, dar nu se studiaza, ci vom arata ca rescrierea istoriei noastre nu se poate face de catre cei care nu au inteles-o niciodata. Ar fi vremea sa-i lasam pe greci si romani sa-si laude trecutul cu care se impopotoneaza antichitatea, sa si-l studieze-treaba lor - iar noi sa includem numai cateva lectii comparative, avand material suficient pentru antichitate, evul mediu, moderna si ceea ce este mai important sa pricepem cum stupul dacic a fost factor determinant al culturii si civilizatiei umane. Cam 180 de grade! Deci, sa ne ocupam noi de limba si istoria noastra, poftindu-i pe alogeni sa se ocupe de-a lor - fie romanofoni, rusofoni, bulgari, unguri, etc, pentru ca e vremea sa le dam liber din posturile cheie ale culturii noastre, pe care o batjocoresc in continuare. De ce neamul nostru nu are nici un lingvist authentic in afara lui Hasdeu, Cantemir, Eminescu, si ei lasati in afara cursurilor universitare sau liceale, de ce tot felul de grauri, iodani, coteni, leiboviciuri, nu se ocupau de “graiul” lor? In fine, e vremea sa vorbim cu toata seriozitatea de limba noastra, despre prioritatea romaneasca in toate sectoarele stiintei si artei. Se stie ca aici a fost patria crescatorilor de albine, a baciului mioritic, si inceputurile agriculturii, fie si numai din textele ramasase dupa cenzura greco-romana, tocmai pentru a face imposibila cunoasterea despre stramosii nostril. Talcul basmelor noastre se implineste si Harap-Alb este in situatia de a privi spanul care i-a furat cartile de domnie, infascat de Pegas si lasat in cadere libera din nori, ca sa se faca praf…Dar de fapt marele merit si vina apartine GETILOR. Ei au codificat totul, apoi au tacut in numele unui singur Dumnezeu, tradand de fapt popporul, care si azi nu-si cunoaste adevaratul trecut. Se stie bine ca la cancelariile Vaticanului si Bizantului, poate si la Patriarhie, dar explicit:NIMIC!
Dar noi sa vorbim despre miere si lapte mai clar, rolul lor in pastrarea si recapatarea sanatatii. In Atharva-Veda citeam: ”Iti dau drept hrana aceasta miere, pentru ca zeii sa te apere, si ca tu, sa traiesti o suta de toamne pe lumea aceasta”. Cum se stie, Pitagora avea in miere hrana esentiala. In mileniul patru, albina era simbolul regelui, iar faraonul Ramses al II-lea oferea ofranda zeului Nil, aproape 30.000 de oale cu miere.
Cum noi stim ca “Egipt” inseamna lume, pricepem povestile biblice dar si faptul ca functia de Mare Preot al antichitatii era Faraonul. Functia era eligibila si inceputul glorios al lui Miron din Tomis-KOPS - cu frumoasa Piramida, ca si biblioteca din Alexandria erau realitati antice ascunse celor din afara castei IO a getilor.- Aici este misterul get. Aristoxenes nota ca “ de cei care vor manca dimineata miere, nu se mai atinge nici o boala toata viata”, este vorba de necesitatea de a oferi copiilor miere.
Laptele este esenta vietii animale, iar mierea a plantelor in starea cea mai pura, elaborate in modul arhicunoscut de catre specialisti. 1kilogram de miere echivaleaza cu 50 de oua, 1.680 kg de carne de vaca, 5.675 l de lapte si aprox. 40 de portocale.


TUDOR DIACONU

miercuri, 23 martie 2011

Dacii si romanii au facut mai multe autostrazi decat Boc

Dacii si romanii au facut mai multe autostrazi decat Boc

O uluitoare descoperire recenta arata ca dacii aveau o retea de drumuri pavate, intre 6 si 12 metri largime intr-o suma de 764 de km, care legau principalele orase dacice intre ele, dar si cu fortaretele montane. De pilda, in zona Carasului exista un tronson dacic care a fost scos la lumina de arheologi si care, desi are peste 2000 de ani, este in conditii mult mai bune de circulatie decat drumul national din aceeasi zona.
La reteaua dacica, dupa 105 dC., s-au adaugat si drumurile contruite de romani, cel mai important fiind acela care lega Drobeta, in paralel cu Oltul – la 20-25m de acesta, si care apoi ajungea pana in zona Bran. O alta legatura importanta era cea dintre Porolissum si Sarmisegetuza. Calitatea acestor drumuri mostenite mai ales de la daci atesta o tehnologie superioara, la vremea cand erau folositi caii ca mijloc de transport, precum si carutele, ori carele de lupta, ele echivaleaza cu veritabile autostrazi. Sa mai spunem ca un important drum, a carui fotografie o redam alaturat se afla in zona Apusenilor, in regiunile aurifere, si lega zona de azi a Aradului, cu o legatura spre Baia Mare si Satu Mare, tot de Sarmisegetuza, fiind, daca vreti, un precursor al Autostrazii Transilvania. 
Adaugam la toate acestea ca dupa cucerirea Dobrogei si dupa dezvoltarea cetatilor la nord de Dunare, pe tot parcursul acesteia, un drum de o calitate exceptionala pentru acele vremuri lega zona Targoviste de azi cu zona Giurgiu si Oltenita, care avea o ramificatie directa spre Adamclisi, ca apoi sa ajunga la Pontus Euxim, in zona Mangalia. Ca atare, romanii, alaturi de dacii cuceriti au realizat cu mult inainte si Autostrada Soarelui, numai ca acestia chiar izbutisera sa si ajunga la Marea Neagra cu ea. Acest drum este mantionat ca fiind unul destul de sigur, cu toate ca strabatea padurile dese de la sud de Carpati si era pazit de patrulele romane.
Pe langa aceste drumuri principale, asa cum spuneam, veritabile autostrazi, in lungime totala de 764 km, dacii mai aveau tot felul de drumuri (publice, militare, vicinale, private), fiind asemuite cu drumurile nationale, judetene, sau comunale de astazi. De altfel, multe din drumurile nationale ce strabat azi Romania au fost construite pe traseele dacice si romane, care la 254 dC adunau o retea toatala de aproximativ 12.000 km, numai din cele descoperite pana astazi, e adevarat in intreaga Dacie, al carei teritoriu era mult mai vast decat cel actual al tarii noastre. Foarte multe drumuri existau si la sud de Dunare, cu legaturi spre Macedonia si Grecia. Si, fireste, cu Roma, caci, nu-i asa “toate drumurile duc la Roma”. Drumul din imaginea de mai sus, pe care incap lejer doua camioane unul langa altul arata si astazi in conditii perfecte, mai bun ca multe drumuri actuale.
Inca de pe vremea lui Burebista se mentioneaza si o retea de drumuri de aparare, care duceau armatele dacilor (uneori de peste 40.000 de luptatori) spre fortifiicatiile montane, fiind mentionata si o retea de tuneluri subterane care treceau pe sub munti si de unde getii purtau razboaie de hartuire (gherilla) cu invadatorii. Cu toate ca acestea sunt mentionate nu s-a gasit pana acum acesta retea, dar exista anumite indicii ca a fost astupata de armata de elita a lui Traian, dupa tradarea unor capetenii dace care le-au aratat, ceea ce a si condus la nimicirea trupelor fidele lui Decebal.
Ca atare, dacii si romanii au construit autostrazi nu numai cat n-a putut face Emil Boc, cu cele cateva zeci de km ale Autostrazii Transilvania, dar cat toti conducatorii moderni, incepand cu Ceausescu si cu Autostrada Bucuresti – Pitesti si terminand cu eterna Autostrada Soarelui.
Dar iata si un exemplu din ce spun izvoarele: “Pe timpul imparatului Septimiu Sever (193 – 211) s-a construit Limes Transalutanus. Era un val continuu de pamant batatorit, cu ranforsari de piatra si lemn, pavat cu piatra cioplita, flancat cu caramida arsa, situat la 10-50 km departare de Olt, ce pornea de la Dunare (Flamanda, de azi) si ajungea pana in fata pasului Bran, avand o lungime de 235 km. Valul era inalt de 3 m si lat de 10-12 m”. In legatura cu acest drum se mai specifica si faptul ca era un traseu liber, pentru care nu se percepea nicio taxa de drum (!). De pe Agentia.org