sâmbătă, 18 decembrie 2010

CRACIUNUL , STRAVECHE SARBATOARE A LUMINII LA VECHII DACI







Stim bine si totusi uitam adesea: Craciunul romanesc este unic. Craciunul romanesc este altceva decat cel nemtesc, grecesc sau american.

Este mai mult decat cadouri sub brad si beculete colorate, este chiar mai mult decat celebrarea Nasterii lui Iisus. Craciunul romanesc este sarbatoarea vietii si a luminii, a soarelui invocat in cea mai lunga noapte a anului, cea a solstitiului de iarna, pentru a capata puteri si a invinge intunericul, iar ziua sa inceapa din nou sa creasca.
Cu mii de ani in urma, stramosii nostri, care traiau intr-o minunata armonie cu natura si cu ritmurile ei, sarbatoreau in noaptea dinspre 21 spre 22 decembrie evenimentul solstitiului de iarna, perioada critica in mersul Timpului.



In unele zone ale tarii, se rostogolesc de pe dealuri roti aprinse in noaptea de Craciun, in altele se aprind busteni – poate urme ale unor stravechi ritualuri solare. Probabil, oamenii acelor vremi credeau intr-o divinitate a vietii si a mortii, a invierii si a vietii de dincolo, care guverna ritmul existentei lor pamantene, al vegetatiei, al agriculturii. Viata si moartea erau considerate doua fatete firesti ale aceleiasi realitati, iar stramosii nostri nu cunosteau teama de moarte si de neant, care a facut din societatea zilelor noastre o societate depresiva si stresata. Ei aveau un reper de nezdruncinat: credinta in nemurirea sufletului.



Sacrificiul dacic al porcului

In universul lor plin de simboluri si magie, intunericul era simbolizat de un animal cu atribute pamantesti: porcul, care scurma mereu pamantul. Astfel, sacrificarea porcului echivala cu alungarea intunericului si izbanda luminii. Pentru daci, sacrificiul porcului era un foarte important act de cult, asa cum reiese din numeroasele ilustratii ale tablitelor de plumb, copii dupa tablitele dacice de aur descoperite la Sinaia in vremea regelui Carol I. In mai multe astfel de tablite apare reprezentat un sacrificator cu un cutit in mana, ridicat in sus, deasupra unui porc. Este cel mai frecvent si mai important act de sacrificiu ilustrat in aceste documente si apare adesea asociat cu reprezentarea unei divinitati stranii, care pare ca a inviat din morti: un zeu in poarta unui templu sau a unui mormant, invelit intr-un giulgiu asemenea mumiilor, sprijinit in doua carje si cu fata supta, cadaverica. Este, probabil, zeul vietii si al mortii, care invinge moartea si intunericul, invie, iese din mormant si aduce speranta intr-o noua viata.
Unii etnologi sunt de parere ca, in vremuri indepartate, sacrificiul porcului, cu toate semnificatiile sale, era plasat primavara, cand natura se trezea la viata. Apoi, odata cu mutarea anului nou de la 1 martie la 1 ianuarie, sarbatorile de primavara au fost transferate in decembrie. De aceea, colindele noastre si sorcova vorbesc despre flori de mar si vanatori simbolice, de aceea plugusorul nostru vorbeste de arat si semanat. De aceea trei sferturi din colindele noastre sunt pagane, nu au nici o legatura cu evenimentul crestin al Nasterii lui Iisus. Anul nou incepea, asa cum era firesc, primavara, cand natura revenea la viata, iar ritualurile de inceput de an invocau belsugul, florile, roadele. Apoi, batranul zeu care invia s-a intalnit cu crestinismul, cu Vestea cea buna si cu Iisus, care invie si El din morti, tot primavara. Interesant este faptul ca Nasterea lui Iisus a fost sarbatorita multa vreme pe data de 6 ianuarie. Biserica a mutat, la un moment dat, aceasta sarbatoare pe 25 decembrie, pentru a mai stavili din multimea de sarbatori pagane dedicate soarelui, concentrate la acea data. Romanii serbau Saturnaliile la 25 decembrie, iar dupa secolul al Iii-lea d.Cr. pe Sol Invictus (Soarele Neinvins), dar si pe Mithra, iar pentru celti, solstitiul de iarna era cea mai mare sarbatoare din an. In felul acesta, cele doua mari sarbatori crestine, Craciunul si Pastele, au ajuns sa se suprapuna peste doua momente cruciale din viata comunitatilor precrestine din Carpati, anume solstitiul de iarna, cand lumina triumfa si ziua invinge noaptea, si echinoctiul de primavara, cand viata invinge moartea si natura reinvie.
Sacrificiul porcului de Craciun este specific romanesc. In asezarile stravechi de pe teritoriul tarii noastre, arheologii au descoperit si oase de porc, din ce in ce mai numeroase incepand cu ultima faza a neoliticului, semn ca acest animal era crescut in gospodarii, iar carnea lui era consumata. Porcul a fost considerat, in mai multe culturi ale antichitatii, un animal preferat de zeii subpamanteni, fiinta a intunericului, ce simboliza noaptea si irationalul, dar si belsugul pamantului, adesea fiind un echivalent al graului. Porcul era sacrificat in cinstea zeilor vegetatiei, care asigurau ritmul recoltelor – Demeter, Persefona, Ceres.

Adica foarte asemanator cu zeul dacilor, reprezentat in placile de plumb, alaturi de sacrificatorul care ridica cutitul deasupra unui porc.
Stim ca Deceneu, marele preot dac, a umblat mult pe la egipteni. Mai stim ca el a venit sa reformeze si sa organizeze religia unui vechi zeu al dacilor: era probabil vorba de acest zeu al vietii si al invierii, al triumfului luminii aupra intunericului. Cu cateva secole inainte de Deceneu, Zamolxis, cel mai mare reformator religios al dacilor, devenit el insusi zeu, dupa apostolatul lui in preajma lui Pitagora si prin Egipt, se intoarce la daci si le infatiseaza, sub forma unui ritual de misterii, drama zeului care moare si bucuria invierii lui. El se retrage in adancul pamantului pentru trei ani, timp in care este jelit, apoi revine intre cei vii. Scenariu identic cu cel al egipteanului Osiris, care si el a petrecut trei ani in lumea mortilor, apoi a inviat, si cu cel al lui Iisus, care a inviat dupa trei zile. Fie ca dacii au fost influentati de egipteni, fie ca religia lor avea radacini comune cu cea egipteana, prin aceasta divinitate care promitea viata dincolo de moarte, stramosii nostri dovedeau o spiritualitate mai apropiata de cea a Orientului decat de cea europeana. La aceasta se referea Herodot cand spunea ca dacii se cred nemuritori. Credinta in aceasta nemurire ii facea de temut in lupte, caci ei stiau ca nu mor, ci merg la Zamolxis. Dar ei nu credeau intr-o inviere sau nemurire a trupului, asa cum credeau egiptenii, care mumificau corpul pentru a-l conserva in cea mai buna stare si ii puneau alaturi toate cele trebuincioase pentru viata de dincolo. Dacii credeau in nemurirea sufletului. Numai astfel se explica de ce nu exista morminte dacice in perioada de dupa reforma lui Deceneu: trupurile erau arse, iar cenusa era probabil aruncata in patru vanturi.
Craciunul se numeste “Nasterea (lui Cristos)” in cele mai multe limbi: Noel, Navidad, Natale, Rojdestvo, Christmas… Doar in romana se numeste “Craciun”, un cuvant de originea caruia nu a reusit sa dea nici un lingvist pana acum. Cu siguranta este un cuvant stravechi, iar cei care se caznesc sa-i gaseasca o origine latina uita ca aceasta sarbatoare este prea veche si prea importanta pentru a fi numita cu un cuvant luat dupa venirea romanilor. Conflictele dintre vechiul spirit al Craciunului si incarcatura crestina a sarbatorii se pot zari in mai multe aspecte: intr-o veche legenda, Fecioara Maria ii cere adapost lui Craciun, ca sa-L nasca pe Iisus, dar acesta nu o primeste si isi pedepseste aspru nevasta, care o ajuta pe ascuns pe Maica Domnului, taindu-i mainile; pomana porcului se face in plin post crestin, cand bucatele de dulce sunt interzise etc. Dar cele doua straturi de credinte au ajuns sa se impleteasca si sa duca la o sinteza originala: Craciunul romanesc.
Asadar, Craciunul la daci insemna revigorarea soarelui, victoria luminii si a vietii, iar sacrificiul porcului echivala cu infrangerea intunericului si asigurarea belsugului. Dupa mutarea zilei de nastere a lui Iisus in ziua de Craciun, s-a pierdut treptat semnificatia acestui ritual, dar taranii romani (si chiar multi dintre oraseni) au continuat neclintit sa-l indeplineasca, convinsi ca nu poate exista Craciun adevarat fara taiatul porcului. Nicaieri in alta parte a lumii, Craciunul nu se defineste obligatoriu prin acest sacrificiu al porcului, atat de dezaprobat de Biserica multa vreme, ca fiind un ritual pagan. Cu timpul insa, acest ritual a ajuns sa se imbine firesc cu celelalte aspecte ale Craciunului, plamadind cea mai frumoasa si mai plina de bucurii sarbatoare a familiei romanesti. Din pacate, in ultima vreme, societatea noastra a devenit din ce in ce mai mult o societate de consum, asa incat zilele din preajma Craciunului se transforma intr-o goana nebuna dupa cumparaturi. Iar primul Craciun european, cel din 2007, va aduce cu sine indepartarea ultimelor semnificatii ancestrale ale acestei sarbatori: sacrificiul, considerat o practica “barbara”, nu mai poate fi facut, decat de macelari profesionisti, iar porcul trebuie anesteziat inainte de a fi sacrificat. Probabil nu va mai fi indreptat cu capul spre rasarit, nu i se va mai face cruce pe frunte, nu va mai fi presarat cu sare si grau, nu va mai fi parlit cu foc de paie… Treptat, bucatele de porc vor ajunge simple alimente, procurate de la magazin, caci ceea ce conta in primul rand in aceasta traditie era actul in sine al sacrificiului si al participarii. Dar ceea ce este cu adevarat important si trebuie sa dureze este spiritul Craciunului. Sa ne amintim ca in ziua de Craciun izbandesc lumina si viata si sa nu lasam vremurile cele noi si agitate sa ne indeparteze de spiritualitatea pamantului nostru, de sensurile adanci ale sarbatorii si sa ne transforme in simpli consumatori de petreceri.

http://www.formula-as.ro

miercuri, 15 decembrie 2010

SCRISOARE CATRE LICEENI- TUDOR CHIRILA

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

vineri, 10 decembrie 2010

NOI SI ....RESTUL LUMII

Columbus (1451-1506), amiral nascut in Italia , a traversat,
sub patronaj spaniol, " Marea Tenebrosum"- Oceanul Atlantic.
El va descoperi (ori redescoperi) America.
Din greseala el a crezut ca a ajuns in Asia - India,
asa ca i-a botezat pe localnici "indieni", creând numai confuzii.
Involuntar el a distrus sfânta credinta de atunci,
a trinitatii continentale: Europa, Asia si Africa,
descoperind un nou continent de patru ori mai mare ca Europa.
Citând geneza 10:32 - vedem ca ca toti descendentii rasei umane
provin din cei 3 fii ai lui Noe, care au supravietuit potopului din 2.400 idHr,
deci cam 4800 de ani in urma ( piramidele egiptene existau pe atunci,
dar in ele , sau pe ele , nu s-au gasit semnele unui potop).
Potopul a fost cam in 6300 ien - una dintre multiplele "inadvertente".(NN)

Dar care dintre fiii lui Noe au ajuns prin America
ca sa dea nastere amerindienilor, nu ne precizeaza nimeni.
Când acel fiu o fi sosit pe acele meleaguri, cum si de ce,
este un alt teological mister.
Lasandu-i la o parte pe crestini si cautând prin bibliotecile lumii,
gasim ca unii ii declara pe amerindieni, descendenti ai babilonienilor.
Altii postuleaza ca ar fi urmasi ai egiptenilor or cartaginezilor.
Unii ca ar reprezenta unul dintre triburile pierdute ale lui Israel.
Nici legendara Atlantida, a lui Platon nu este pierduta din vedere.
Astfel ca, se pare ca nimeni nu stie cu adevarat originea amerindienilor.

Acum 2-3000 de ani idHr triburile carpato-danubiene au cucerit Asia
ajungând pâna in Insulele Japoniei.
Mult mai târziu, in anul 300 dHr un grup de coreeni
vor sosi si ei (numindu-se mai târziu japonezi), si vor intâlni
o populatie alba "Ainu",cu oameni barbosi si blonzi,
urmasii carpato-dunarenilor, pe care ii vor decima partial,
ca mai târziu sa-i puna in rezervatiile din nordul insulei Hokaido.
O parte dintre acestia vor traversa podul care leaga Siberia si Alaska,
trecând peste strâmtoarea Bering.
Acesti carpato-danubieni vor migra graduat spre Sud,
raspandindu-se in toata America de Nord, eventual ajungând
in America Centrala si de acolo in Sudul Americii.
Observandu-i pe indienii Americii de Nord, ei nu apartin rasei asiatice,
mongoloide ori galbene, asa ca ipoteza de mai sus,
care de altfel a fost lansata si de altii pare plauzibila.
Cam de curând ,septembrie 2000, se publica in New York Times
un articol despre un craniu, vechi de 9.000 de ani
descoperit in America de nord , asemanator cu al populatiei Ainu .

Dar de ce sa nu ne gândim ca amerindienii provin
dintr-un grup de oameni ce au traversat Atlanticul?
Acest ocean Atlantic nu a fost si nu este o asa mare bariera,
navigatia pe oceanele lumii facându-se din vremuri imemoriale.
Aceleasi vanturi si curente oceanice ce l-au impins
pe Columb au existat si inainte de acesta!
In acelasi New York Times, pe 02 mai 2000 se vorbea
despre originea si arborele uman, despre genoame
si se spunea ce 20% din populatia amerindienilor nord americani
isi au originea materna undeva in spatial nord-estic carpato-dunarean !
Exploratorii, misionarii si soldatii spanioli care au intrat in contact direct
cu triburile de amerindieni, in secolele 16 - 17 au auzit tot felul de povesti -
legende de la acestia privind originea lor.
Descoperim astfel ca numeroase triburi au traditii orale
vorbind despre ai lor stramosi,veniti de undeva de peste apa,
dintr-o tara indepartata din Est, tocmai de unde rasare soarele
(aceste legende sunt in special valabile pentru America Centrala si de Sud
si mai putin pentru Nord America, unde migratia pestre stramtoarea Bering,
mare parte a anului transformata intr-un pod de ghiata este mult mai evidenta).

Textul Popol Vug a fost scris pe la mijlocul secolului al 16-lea
de catre un autor din Guatemala, un maya - crestinizat.
El a copiat in limba locala Quiche cu caractere latine un alt manuscris Maya.
Oamenii Quiche-Maya traiesc pe inaltimile muntilor Guatemalei,
iar misteriosul manuscris Popol Vuh este unul dintre putinele
care au scapat furiei crestinilor civilizatori spanioli ai acelor timpuri,
care considerau ca, orice este pagân este opera diavolului.
Asa ca foarte zelosii preoti crestini au ars orice le-a cazut in cale,
cartea sus amintita fiind gasita la începutul secolului 18 de catre un calugar,
de asta data inteligent, apartinând unui ordin dominican, care functiona in Guatemala.
Numele acestui calugar este Francisco Ximenz.
Ximenz nu numai ca copiaza textul original in Quiche
dar il si traduce in limba spaniola.
Dar de fapt ce contine acest text Popol Vuh.
Contine descrieri despre migratia, raspandirea stramosilor Quiche (oamenii padurii).
Textul vorbeste despre originea estica a acestora, de dincolo de Oceanul Atlantic....
"ei au venit din Est, de la mari distante... ei au trecut marea"...
cel putin asa spun in cântecele lor in Popol Vuh.
Doar când oare acesti strabuni ai poporului Maya au sosit
si din ce parte a Europei, Mediteranei?

Ce este ciudat, este ca Maya le spune misionarilor europeni ca,
regatul lor a fost fundat de mult,
in timpuri imemoriale de catre un mare conducator venit din Est,
nu de un indian ci de un om alb, numit Votan sau Wotan.
Vechile traditii Maya vorbesc despre acel Votan, care a sosit de peste apa,
din Est, ca despre un barbat inalt, blond, cu ochi albastri,
insotit de un grup de camarazi, intr-o corabie ca un sarpe.
Ei au format primul nucleu al viitoarei civilizatii Maya.

Multe alte traditii indiene vorbesc despre oamenii albi
ca despre profesorii lor, parintii lor, educatorii lor.
Cineva care studiaza cu atentie cultura acestora nu le poate ignora legendele.
Chiar mai mult, descoperirile arheologice au aratat imagini de oameni
cu caractere fizionomice ne-indiene.
Exemple sunt statuile oamenilor albi, barbosi de la Venta
(unul dintre cele mai importante locuri ale culturii "olmece&quot:) si,
de asemenea, capetele sculptate in piatra, având o fizionomie cu aspect nordic,
pe care le gasim si azi in Bolivia-Tiahuanaco.

Prin secolul 18 indienii tzeltal din Guatemala ii vor da
scriitorului spaniol Ordonezy Aguilar o carte veche, istorica, in limba Quiche.
Ordonezy o va numi "Probanza de Votan" - Evidenta lui Voltan.
In acest important document despre eroul Votan, se spune ca el
a venit in America din ordinul unei divinitati, pentru a pune bazele unei civilizatii
Ce este amuzant, se vorbeste de asezarea grupului Votan
pe malurile râului Usumacinta din Guatemala cam cu 1000 de ani
înainte de aparitia crestinismului (1000 idHr).
Multi vor replica, ca aceasta este doar un mit, o legenda,
dar ceea ce numim mit, este de obicei, nimic altceva
decât interpretarea unui eveniment istoric.
In spatele imbracamintei unui mit de multe ori gasim un adevar,
asa cum s-a intamplat cu Troia-Iliada.

Ne spune oare istoria europeana ceva despre Votan?
Este foarte greu de cautat, veti spune,
in special când acesta trebuie sa fi trait prin 1,100 i.d.Hr.
Dupa istoria daneza, Votan este cunoscut ca Dan, Danu, Woden sau Odin.
El a fost rege atunci demult, la sfarsitul secolului 11, inceputul secolului 10 i.d.Hr.
Danemarca facea pe atunci parte din provincia Dacia din vestul Europei.

Cel mai mare cronicar al Danemarcei din secolul 12 d.Hr,
Saxo Grammaticus in "Gesta Danorum" il eticheteaza pe Odin drept
fondatorul regatului Danemarcei spunând ca din el s-au raspândit
ca niste canale peste tot fii lui.
Literatura teutonica pastreaza si ea pasaje despre calatoria pe apa a lui Voltan,
atunci in timpuri uitate.
Este posibil ca acest Votan Odin sa fi plantat o colonie in America Centrala,
colonie despre care vorbesc legendele Maya.
Dar sa ne intoarcem din nou la.... Biblie, Genesis 10:2,
unde gasim ca Japeth a avut 7 fii.
Sase din ei stim ce au facut, al 7-lea, Tiras pare a fi candidatul, strabunul amerindienilor.
Chiar mai mult, se vorbeste despre Tiras ca s-ar fi asezat pe malurile marii Getice (Negre).
Unii autori din antichitate considera ca el ar fi chiar parintele tracilor (Thracicus).
Astfel, prin sec. I d.Hr, un istoric evreu, Flavius Josephus scria ca Thiras (Tiras)
erau numiti cei care conduceau pe Thirasians (dar grecii, dupa venirea lor in Europa,
1,900-1,400 i.d.H., le-au schimbat numele in traci).
Astfel ca peninsula Balcanica cat si zona Marii Negre a fost populata de fii lui Tiras.
Ei au dat si numele orasului Tyras (Tiraspolul de mai tarziu) de pe Nistru,
care nu are nici o legatura cu orasul Phenician Tyr.
Din aceeasi zona tracica a Marii Negre a plecat si Votan
(indeaproape inrudit cu locuitorii Troiei) pentru a conduce migratia
spre Nord-Vestul Europei si cucerirea acesteia pe la sfarsitul secolului II idHr,
punând bazele regatului Daciei (Dutche) din Vestul Europei.
Triburile Cymbric din Nordul Peninsulei Europene Jutland, lipsite de un conducator,
il vor chema pe Votan - descendent al casei regale al Troiei - sa vina si sa le fie conducator.
Votan, raspunzand chemarii acestora, va marsalui cu oamenii lui prin Europa
spre Vestul acesteia, fiind insotit de Agathyrsi (Thyrsagetae - Tirogetii).

Elementul Thyrs il gasim de fapt in amândoua numele.
Germanii din Scoala lui Eichwald in ""Alte geographie" vor traduce numele
de Thyrsagetae ca Getae-Getii de pe râul Tyras (Nistru).
In "Prose Edda", scrisa de Snorri Sturluson (1180-1241) din Islanda,
se vorbeste despre Votan care avea cu el si un camarad.
Snorri ne spune, de asemenea, despre destinatia lor:
"Ei au venit din Nord," din tara numita acum a germanilor.

Acelasi Snorri declara ca Votan, in calatoriile lui pe mare a explorat intreaga lume,
lasandu-si descendenti cam peste tot.
Pe urmasi ai lui Tiras ii gasim si in Scotia, ei numindu-se "Cruitane",
cunoscuti mai tarziu sub numele de "Picts" - pictori.
Romanii i-au numit astfel datorita obiceiului lor de a-si picta corpul, de a se tatua.
Multi clasici si comentatori medievali confirma relatia dintre Tracii Agatiri - Agathyrsi si Picts.

Servius si Virgilius, in comentariile lor, vorbesc despre o colonie a agtirsilor - Agathyrsi -
emigranti in partea de Nord a Britaniei.
In secolul 19 d.Hr scriitorul scotian Dr. James Browne observa ca "Picts sau Cruthneans",
dupa Paslter si Casnel ca si dupa alte vechi manuscrise, au venit din Tracia,
cu aproape 1000 de ani inainte de nasterea lui Hristos.

Putem nota "coincidenta" cu timpul cand a trait Dan
(Odin ori Votan) pe pamantul Daciei din vestul Europei.
Scriitorii irlandezi vorbesc despre "picts" ca sosind in nordul Britaniei
din Tracia pe timpul regelui irlandez, Ghedhe the Heremon,
dar asa cum este el dat in analele irlandeze, a fost contemporan
cu Odin al Danemarcei si chiar cu regele David al Israelului.

Astfel Votan cu ai lui camarazi, au trecut Atlanticul spre America Centrala
unde au dezvoltat o civilizatie infloritoare, Maya - asa cum ne spun si traditiile locale.
Referitor la numele de Maya, tinând cont de originea tracica a acestora,
el poate veni de la numele fiicei lui Atlas - Maia, nume foarte popular in timpurile antice.
Dacii au avut-o si pe Marian - mama florilor de mar care ramanand insarcinata
cu o raza de soare va de nastere la cei doi Zalmoxes. Marian- Maria- Maia-Maya.

Interesant este ca numele Tiras care in sens de zeu tribal era Taras
va fi pastrat in secolul nostru, al 20-lea, in centrul Mexicului: indienii Tarascani.
Dar sa nu uitam ca si francezii au un Tarascon!

Arheologii au confirmat ca corabiile erau cunoscute in perioada
epocii bronzului in Europa, in acele zile ale lui Votan.
Corabiile Dutch-ilor faceau comert din Italia, Grecia, Creta si Egipt,
unele aventurandu-se nu numai in Peninsula Scandinava
dar si pe o Marea deschisa, ca "Mare Tenebrosum".
Dar nu putem sa-i dam lui Votan toate drepturile de descoperitor al "Lumii Noi".
Alte popoare au traversat Atlanticul si inaintea lui;
cand Votan a sosit in Meso-America, cultura Chavin era deja infloritoare in Peru,
in timp ce pe coasta Golfului Mexicului, cultura Olmeca era prezenta de mult.
Asa ca, nu trebuie sa vedem pe amer-indieni ca având origine etnica omogena,
o singura sursa descendenti ai carpato-danubienilor, ai fiilor lui Tiras.
Alte popoare si-au adus si ele contributia, cum ar fi:
egiptenii, libienii, phenicii, canaaniti poate si celtii, etc.

Sa vedem cateva exemplare: prezenta negrilor-africani pre-columbieni
este demonstrata de capul colosal de mare "Olmec"
care contine trasaturi negroide foarte clare.
Asa descoperim prezenta africanilor in America
cu sute de ani inaintea perioadei sclavagiste.
Indienii i-ar fi spus lui Columb de negrii cu sulite de aur
care veneau in mod regulat sa faca comert cu ei.
In Mexic, zeul negotului "Ek-chu-ah" este reprezentat ca fiind un negru.

Phenicienii canaaniti - avizi marinari si negustori,
colonizatori ai antichitatii sunt si ei prezenti.
Dupa ce au parasit insulele Azore din mijlocul Atlanticului
urmatoarea lor directie a fost America.
Prin contopirea si absorbirea acestor "calatori" s-au format amerindienii
care au inceput sa se aseze prin vaile fertile ale raurilor,
ocupandu-se cu agricultura, de-a lungul golfurilor oceanului unde pescuitul era propice.
Astfel, micile comunitati s-au dezvoltat in orase.
Au aparut grupuri mari de populatii cu organizatii religioase diferite si ... lupta a inceput.
Ii gasim astfel divizati in: azteci - in Mexic, Maya -in Peninsula Yucatan si Guatemala,
si Inca - in Ecuador si Peru.
Si pentru a mari confuzia descoperirii Americii,
vikingii sosesc si ei pe aici prin secolul 11 d.Hr avandu-l in frunte pe Leif Ericson.
Ei ajung in America de Nord pe care o numesc "Vin Land"
venind dinspre Islanda si Groenlanda.

Cercetari recente genetice te fac sa fi mai atent atunci cand te "amesteci" in pre-istorie.
Teoria genomului prezentata pentru prima oara, in detaliu,
in luna mai 2000 prezinta si originea amerindienilor
( vezi "Originea rasei umane" pe http://www.dacia.org/ ).
În America ne gasim într-o situatie mult mai complexa
decat o simpla migrare de populatie.
Studiul mitocondrial al dr.Wallace arata ca dintre primelor grupuri din ramurile A, B, C si D
gasite la populatia bastinasa nord-americana, A, C, si D se gasesc si in Siberia,
sugerand ca principala sursa migratia acestora in America de Nord.
Absenta ramurii B in Siberia ne sugereaza sosirea acesteia de undeva de peste ocean.
Surpriza mare s-a produs in anul 1998, cand dr. Wallace gaseste ramura X,
o ramura europeana foarte rara printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa si Sioux.

La inceput, el a considerat ca aceasta a aparut in urma casatoriei localnicilor
cu europenii moderni.
Dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi...pre-columbian (!),
avand o varsta intre 15.000 si 30.000 de ani.
X-lineage-ul european a avut doua cai de a ajunge in America:
una trans-Siberiana, dar nu s-au gasit urmele ei in populatia siberiana;
alta trans-Atlantica...acum mai mult de 20.000 de ani!!!
Ramura aceasta se gaseste la extrema cea mai de nord a carpato-dunarenilor.

miercuri, 8 decembrie 2010

ORICARE DINTRE VOI

Dacă simţi nevoia de a reacţiona, vino alături de Frontul de Eliberare a Daciei (România - Dacia Casa Noastră). Timpul liniştii a trecut, s-a răbdat destul amarul în tăcere. Adevărul trebuie să-l ştie mai mulţi pentru a se trezi şi a reacţiona împotriva cancerului care ne sufocă ţara şi neamul. De aceea avem nevoie de oameni ca tine, să ducă cuvântul mai departe şi speranţa că vom putea respira liberi aerul din ţara asta. O trezire a conştiinţei naţionale este necesară ca ploaia pentru un pământ secătuit de arşiţa imperiilor care au poftit şi încă mai poftesc la ce-i al nostru. Ce nu au reuşit romanii, să ne distrugă, reuşeşte noul imperiu global care vine peste noi. Am dat aproape tot pământul, am dat resursele, am intrat sub jugul haraciului finanţei internaţionale şi am trimis sclavii de bunăvoie peste graniţe, nici măcar nu au mai trebuit să vină să-i ia. Mai mult, ne-am uitat fraţii în ghearele celor care au venit pe pământurile noastre, iar pe cei mai buni dintre noi i-am lăsat liniştiţi pe mâinile călăilor, după care i-am îngropat în uitare, omorându-i încă o dată. Şi ne uităm şi obiceiurile, sufletul neamului este atacat şi erodat pentru a ne rupe de el şi a deveni nişte venetici la noi în ţară. Dacă încă vrei să te ascunzi în spatele tăcerii, nu te deranja prea tare, o viaţă de rob nu e prea dramatică, nu îţi oferă emoţii tari, ba, din contră, o anumită linişte şi siguranţă. Siguranţa animalului domesticit oferită de ţarcul în care l-a băgat stăpânul, care are putere de viaţă şi de moarte asupra sa. Dacă, totuşi, ai avut vreodată visul de a fi liber în ţara lăsată nouă de înaintaşii noştri, dintre care mulţi au murit pentru ea, luptă pentru acel vis. Visele, speranţele sunt o armă puternică, de aceea ni le omoară pe toate, să nu mai sperăm în ziua de mâine, să nu mai credem că se merită să mai luptăm. Nu mai suntem atacaţi făţiş, ci parşiv, dinăuntru. Fiecare dintre noi, care cade pradă deznădejdii, este o posibilă sursă de infectare a aproapelui său, iar boala se întinde, ameninţând să ne omoare. Însă cancerul intră doar în organismul care nu mai reacţionează, de aceea orice acţiune de rezistenţă a unei celule, adică tu, cel care citeşti rândurile astea, este o victorie împotriva bolii care a cuprins România. Luptă pentru visul tău şi pentru ţara pentru care au luptat cei dinaintea ta! E Casa noastră, e Casa copiilor noştri, e inima noastră, suntem legaţi de ea prin spiritele moşilor noştri, care sunt una cu ea.

Alătură-te Frontului. Contactează-ne la adresele de mail: romania.dacia@yahoo.com, rdcnbarlad@yahoo.com, rdcncalarasi@yahoo.com, rdcncraiova@yahoo.com, rdcnploiesti@yahoo.com şi intră în grupul de pe Facebook, Romania-Dacia Casa Noastra (Frontul de Eliberare a Daciei). Dă mai departe adresa blogului central al Frontului, casanoastra-romania-dacia.blogspot.com, împreună cu mesajul acesta.

marți, 7 decembrie 2010

CITESTE SI DA MAI DEPARTE

Noua revolutie incepe azi, da.
Din vremuri de mult apuse ,de mii de ani, cel putin 10,000 de ani, aici s-a nascut omenirea, noi suntem leaganul civilizatiei, romanii, grecii, arabii, indienii, aztecii, babilonienii au invatat de la noi sa scrie.
Tot noi am primit de la Dumnezeu primele legi, se numesc BELAGII cele mai drepte, frumoase si intelepte legi.
Degeaba incearca sa ne ascunda aceste lucruri, nu imi este frica pentru ca acum Profetia spune ca vom scrie cea mai frumoasa pagina din Istoria omenirii.
Taramul pe care traim noi se numeste Hiperboreea, limba noastra, traditiile, ADN-ul, apa, raul, ramul TOT este DACIC, este DACIA, Romanii nu sunt stramosii nostrii ci doar niste pangaritori care au incercat sa ne stearga istoria, la fel si grecii, la fel si turcii, la fel si hitleristii si toti ceilalti invadatori…
Acest taram, nu este fantasmagorie, basm, legenda sau fabulatie este Taramul tineretii fara batranete si vietii fara de moarte, aici exista apa vie si apa moarta, aici exista lumina unui soare pe care ceilalti nu il au, o energie atat de pura ,fina si intensa care ne protejeaza si ne face mai inteligenti decat oricare om de pe aceasta planeta.
Asculta-ti inima, nu mai crede nimic din ce spun, verifica tot ce am scris, minciuna, raul, ura ,sunt deja straine de mine de cand am aflat destinul pentru care am fost facut, sa gonesc  raul, ura, lenea, viciul, minciuna prostia si necinstea din tara aceasta, apoi din lume.
Urmeaza doi ani grei in care barbatii vor fi mandrii sa lupte si sa moara pentru aceste valori cu care am fost lasati pe aceasta planeta, nu pot sa va spun viitorul, nu am voie, va spun insa doar atat.. URMEAZA ERA BINELUI in care vom renaste si dupa noi intreaga planeta.
Ascultati-va inima, urmeaza clipe, ore, zile, luni, ani de glorie,si apoi dupa cativa ani.. PACEA!

duminică, 5 decembrie 2010

PUNE PICIORUL IN PRAG

Dacă
simţi nevoia de a reacţiona, vino alături de Frontul de Eliberare a
Daciei (România - Dacia Casa Noastră). Timpul liniştii a trecut, s-a
răbdat destul amarul în tăcere. Adevărul trebuie să-l ştie mai mulţi
pentru a se trezi şi a reacţiona împotriva cancerului care ne sufocă
...ţara şi neamul. De aceea avem nevoie de oameni ca tine, să ducă cuvântul
mai departe şi speranţa că vom putea respira liberi aerul din ţara
asta. O trezire a conştiinţei naţionale este necesară ca ploaia pentru
un pământ secătuit de arşiţa imperiilor care au poftit şi încă mai
poftesc la ce-i al nostru.
Pune piciorul in prag.......piciorul tau de dac adevarat.Vino alaturi de noi pe blog
rdcndacia.blogspot.com,inregistreaza te.
 

sâmbătă, 4 decembrie 2010

PORTI MARAMURESENE