Asociaţia România - Dacia Casa Noastră

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră

Dacă cele mai multe demersuri începute în ultima perioadă pe net sfârşesc în derizoriu, unele având chiar ca scop bine stabilit acest lucru, Mişcarea Frontul de Eliberare a Daciei s-a concretizat, ca un prim pas, într-o asociaţie neguvernamentală - Asociaţia România - Dacia Casa Noastră. Acesta  este site-ul asociaţiei http://rdcn.eu/, pe care găsiţi statutul nostru şi un formular de adeziune online. Aceasta  este şi adresa primei publicaţii apărute sub egida asociaţiei, o publicaţie online, dacia libera.com. Cei care vor ca ai lor urmaşi să mai aibă o ţară a lor în care să se nască şi să trăiască, o ţară lăsată nouă de strămoşii noştri, al căror loc de odihnă este, sunt chemaţi alături de noi, de grupurile noastre existente în mai multe oraşe din ţară, să milităm împreună pentru casa noastră, România, pământ dacic. În baza statutului asociaţiei, precizăm că toate cauzele pornite de noi pe net vor fi continuate, de la promovarea istoriei poporului nostru, până la promovarea produselor româneşti. Acestora li se vor adăuga tot ce înseamnă demers pentru  a face lumină în întuneric, pentru că, atât timp cât mai putem mişca şi mai avem pământ de al nostru pe care putem sta, nimic nu e pierdut.

STATUTUL

ASOCIAŢIEI ROMÂNIA – DACIA CASA NOASTRĂ

ART. 1. Se constituie, în baza Legii nr. 246/2005 şi potrivit prezentului Statut, Asociaţia  România – Dacia Casa Noastră
ART. 2. Asociaţia România – Dacia Casa Noastră este persoană juridică de drept privat cu scop nepatrimonial, independentă, organizată potrivit Legii nr. 246/2005.
ART. 3. Asociaţia România – Dacia Casa Noastră este persoană juridică română de drept privat , având denumirea rezervată prin dovada disponibilităţii denumirii cu numarul 93893 din 27.01.2011 eliberată de catre Ministerul Justiţiei – Serviciul Relaţii cu Publicul şi Cooperare cu ONG.
ART. 4. Asociaţia România – Dacia Casa Noastră este o asociaţie non-guvernamentală, nonprofit, independentă, cu beneficiu public.
ART. 5. Durata şi sediul.
Asociaţia se constituie pe o perioadă de timp nedeterminată şi are sediul în Constanţa, B-dul Ferdinand,  nr. 7, Judeţul Constanţa, camera 37.
ART. 6. Asociaţia poate deschide filiale şi centre şi în alte localităţi sau judeţe din ţară sau străinatate; poate stabili legături de colaborare cu organizaţii similare sau poate intra în uniuni sau federaţii, cu alte instituţii şi persoane juridice sau fizice din ţară şi străinătate, pentru îndeplinirea scopului propus.
ART. 7. Scopul.
Membrii asociaţiei doresc să se asocieze şi au ca scop eliberarea României de indiferenţă. Pentru aceasta obiectivele propuse sunt:
a)  cercetarea şi promovarea adevăratei istorii şi culturi româneşti;
b)  respectarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale omului;
c)  promovarea valorilor individuale şi sprijinirea lor în vederea implicării şi afirmării lor în viaţa social politică;
d)  respectarea şi apărarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi unităţii statului şi a integrităţii teritoriului;
e)  promovarea interesului naţional;
f)   încurajarea controlului de către societatea civilă a principalelor instituţii ale statului;
g)  renaşterea satului românesc;
h)  educarea cetăţenilor în spiritul democraţiei şi încurajarea acestora pentru a participa la viaţa publică,  în toate structurile societăţii civile;
i)  promovarea măsurilor juridice, instituţionale şi materiale necesare consolidării statului de drept;
j)  respectarea, promovarea şi apărarea intereselor supreme ale poporului român, în spiritul valorilor morale tradiţionale.

ART. 8. Activităţi.
Pentru realizarea obiectivelor declarate, asociaţia îşi propune realizarea următoarelor activităţi:

a) producerea, colectarea şi difuzarea de documentaţii, date şi informaţii, inclusiv prin publicarea de broşuri, buletine, reviste, alte publicaţii precum şi utilizând noile tehnologii de comunicaţie;
b) organizarea de seminarii, cursuri de pregătire, conferinţe, dezbateri publice, sesiuni de studii, stagii, tabere, expoziţii, spectacole, producere şi prezentări de filme etc., precum şi organizarea de marşuri, manifestaţii publice şi alte activităţi de sensibilizare a opiniei publice, potrivit legii;
c) organizarea unor cooperări internaţionale cu federaţii şi asociaţii similare sau cu organizaţii ştiinţifice, culturale sau educative;
d) desfăşurarea unor activităţi sociale, culturale, sportive, de caritate şi alte activităţi cu caracter umanitar;
e) efectuarea altor activităţi hotărâte de Consiliul Director în conformitate cu prevederile legii.
f) informarea membrilor, precum şi a opiniei publice din ţară şi străinătate, asupra obiectivelor si programelor asociaţiei şi a punerii lor în aplicare de către asociaţie şi membrii ei;
g) participarea la proiecte comune sau asociere cu alte organizaţii din ţară şi străinătate, instituţii guvernamentale şi organisme internaţionale;
h) dezvoltarea de programe proprii şi în regim de parteneriat cu autorităţile publice din ţară şi străinătate.
i) acordarea de consultanţă şi consiliere persoanelor interesate, în domeniile respectării drepturilor omului, dezvoltării conştiintei civice precum şi în alte domenii de interes general ce privesc viaţa publică.
j) organizarea de târguri, festivaluri, spectacole, concursuri, ateliere de lucru, expoziţii

ART. 9. Membrii.
Asociaţia este compusă din:
a) Membri aderenţi şi activi
b) Membri de onoare (fără drept de vot);
c) Colaboratori voluntari;
d) Personal angajat, potrivit legislaţiei muncii;
Poate deveni membru al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră orice persoană dornică să participe la activităţile Asociaţiei. Orice persoană care vrea sa facă parte din Asociaţie trebuie să facă o cerere scrisă la Departamentul Resurse Umane al Asociaţiei (Echipa Recrutare), care va evalua motivaţia sa pentru a intra în Asociaţie. După primirea aprobării din partea Departamentului de Resurse Umane al Asociaţiei, cererea de candidatură va fi prezentată Consiliului Director, care va accepta sau nu candidatura. În caz de refuz din partea Consiliului Director, acesta din urma va trebui să-şi justifice decizia. Membrii aderenţi sunt cei care plătesc cotizaţia lunară şi participă ocazional la proiectele asociaţiei. Sunt consideraţi membri activi membrii aderenţi înscrişi în diferite Departamente de activitate constituite de către Consiliul Director şi care se implică integral în realizarea a cel puţin două proiecte pe an, începând de la concepţia proiectului şi până la punerea lui în practică.
Titlul de membru de onoare poate fi decernat de către Consiliul Director persoanelor care oferă sau au oferit servicii importante Asociatţei. Membrii de onoare sunt scutiţi de plata unei cotizaţii annual, dar îşi păstrează dreptul de a participa cu titlu consultativ la adunările generale.
Membrii fondatori sunt garanţii spiritului original şi ai politicii generale a asociaţiei în cadrul Consiliului Director. Ei au o putere consultativă în toate deciziile biroului.
Nu există limită în ceea ce priveşte numărul de membri. Excluderea unui membru se face de către Consiliul Director, la propunerea a cel puţin doi membri ai asociaţiei.
ART. 10. Drepturile şi obligaţiile membrilor
Membrii Asociaţiei Romania-Dacia au mai multe drepturi.
Ei pot să participe la activităţile organizate de Asociaţie, să faca propuneri în Adunarea generală, să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere.
Fiecare membru are o voce participativă la dezbateri şi în cadrul adunărilor generale. Trebuie respectată egalitatea între toţi membrii.
Fiecare membru este liber să se înscrie la activităţile pe care şi le alege. Prin urmare, el are dreptul să refuze propunerile făcute de către un alt membru sau de către Consiliul Director, respectând buna funcţionare a asociaţiei.
Fiecare membru al asociaţiei are dreptul la un exemplar al Statutului şi Regulamentului Interior. Orice încălcare a acestora va putea fi sancţionată de către Consiliul Director.
Membrii AsociaţieiRomânia – Dacia Casa Noastrăau mai multe obligaţii.
Toţi membrii trebuie să respecte Statutul, hotărârile organelor de conducere şi Regulamentul Interior, ce va fi întocmit de Consiliul Director şi care poate fi modificat în orice moment la decizia Consiliului Director, după consultarea membrilor asociaţiei.
Membrii activi trebuie să fie prezenţi la întâlniri comune şi la întâlnirile Departamentelor de care aparţin. În caz de absentă repetată la întâlniri sau lipsa manifestă a participării la activităţile din Departament, membrul în cauză va fi avertizat de către Consiliului Director care va putea aplica sancţiunile care se impun.

Membrii trebuie, de asemenea, să acţioneze pentru creşterea prestigiului Asociaţiei şi să nu întreprindă acţiuni care, prin natura lor, pot leza interesele Asociaţiei.


ART. 11. Structura.
Organul de conducere al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este Adunarea generală, alcătuită din totalitatea membrilor, iar între şedinţele Adunării generale este Consiliul Director.
Organul executiv al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este Directorul Executiv.
Organul de control al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este cenzorul Asociaţiei.
Organul de reprezentare al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este format din Preşedinte şi cei doi Vicepreşedinti.
ART. 12. Adunarea generală.
Adunarea generală reprezintă organul de conducere al Asociaţiei.
Adunarea generală este compusă din totalitatea membrilor Asociaţiei.
ART. 13. Şedintele Adunării generale.
Adunarea generală se întruneşte o dată pe an în şedinţă ordinară, şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este nevoie. Adunarea generală este legal constituită în prezenţa a jumătate plus unu din membrii asociaţiei. În cazul neprezentãrii a jumătate plus unu din membri se convoacã o nouã Adunare generalã, la interval de o lunã, care se considerã legal constituitã, indiferent de numãrul membrilor prezenţi.
ART. 14. Convocarea Adunării generale.
Adunarea generală ordinară se convoacă de către Consiliul director sau de cel putin 1/3 din numărul asociaţilor, cu cel puţin o săptămână înaintea întrunirii, prin înştiinţări scrise.
Adunarea generală extraordinară se convoacă de către Consiliul director sau de cel puţin 1/2 din numărul membrilor, cu cel puţin o săptămână înaintea întrunirii, prin înştiinţări scrise.
ART. 15. Atribuţiile Adunării generale.
Adunarea generală are următoarele atribuţii:
a) aprobarea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;
b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a situaţiei financiare anuale;
c) alegerea şi revocarea membrilor Consiliului Director şi a Preşedintelui;
d) alegerea şi revocarea cenzorului sau a Comisiei de Cenzori;
e) înfiinţarea de filiale şi centre;
f) modificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei;
g) dizolvarea şi lichidarea asociaţiei; stabilirea destinaţiei bunurilor rămase după lichidare;
h) hotărârile adunării generale se iau prin majoritatea simplă de voturi a membrilor prezenţi. În caz de paritate, preşedintele Asociaţiei decide.
ART. 16. Consiliul Director.
Consiliul Director este organul de conducere politică al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră si este compus dintr-un număr de trei membri. Preşedintele conduce Consiliul Director si reprezintă asociaţia în relaţiile cu terţii. Mandatul Consiliului Director este de trei ani.
ART. 17. Şedinţele Consiliului Director.
Consiliul director se întruneşte in şedinţă ordinară o dată pe lună, şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar.
ART. 18. Atribuţiile Consiliului Director.
Consiliul Director asigură punerea în executare a hotărârilor Adunării generale. În exercitarea competenţei sale, Consiliul Director:
a) prezintă Adunării generale raportul anual de activitate, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, situaţia financiară anuală, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociaţiei;
b) încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
c) aprobă organigrama şi politica de personal ale asociaţiei;
d) aprobă primirea de noi membri şi hotăreşte ridicarea calităţii de membru, la cererea celui în cauză sau la cererea a cel puţin doi membri ai asociaţiei.
e) poate împuternici orice persoană, inclusiv persoane care nu au calitatea de membru al asociaţiei, pentru a încheia acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei sau pentru a îndeplini orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Adunarea generală.
f)  hotăreşte schimbarea sediului Asociaţiei.
g) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Adunarea generală.                                                                                   h)  numeşte şi revocă Directorul Executiv.
ART. 19. Directorul Executiv
Directorul Executiv asigură buna desfăşurare a activităţilor Asociaţiei
ART. 20. Activitatea de control.
Activitatea de control al gestiunii patrimoniului şi al activităţii economico-financiare a asociaţiei este asigurată de un cenzor, ales de Adunarea generală. Dacă este nevoie, Adunarea generală poate hotărî înfiinţarea unei Comisii de cenzori, compusă din trei membri, care să preia atribuţiile de control al activităţii asociaţiei. Din comisia de cenzori trebuie să faca parte cel puţin un membru al asociaţiei şi un expert contabil. Regulile generale de organizare şi funcţionare a comisiei de cenzori se aprobă de Adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.
ART. 21. Preşedintele.
Preşedintele Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Asociaţia în relaţiile cu terţii.
b) coordonează activitatea compartimentelor Asociaţiei.
c) conduce Consiliul Director şi prezidează Adunarea generală.
d) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Adunarea generală.
În lipsa preşedintelui asociaţiei, vicepreşedintii exercită atribuţiile acestuia.
ART. 22. Patrimoniul.
Patrimoniul iniţial al Asociaţiei România – Dacia Casa Noastră este de 700 (şapte sute) lei, constituit prin depozit bancar.
Patrimoniul asociaţiei este alcătuit din:
a) cotizaţii, donaţii, finanţări, resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, sponsorizari, moşteniri;
b) alte venituri prevăzute de lege.
ART. 23. Modificarea statutului.
Modificările aduse prezentului statut necesită o majoritate de 2/3 din voturile Adunării generale. Prezentul Statut redactat în limba română, in 6 (şase) exemplare a fost adoptat în Adunarea generala de constituire şi intră în vigoare la data înregistrării sale în Registrul Persoanelor Juridice de la Judecătoria Constanţa.
ART. 24. Dizolvare.
Dizolvarea Asociaţiei necesită o majoritate de 2/3 din voturile Adunării generale. În caz de dizolvare, bunurile şi fondurile Asociaţiei intră în patrimoniul unei alte asociaţii sau fundaţii cu scop identic sau asemănător care va fi desemnată de Adunarea generală.

Copie după decizia de înfiinţare a asociaţiei


Legături către blogul care a devenit prima noastră platformă de expunere, doctrina cu care am pornit la drum si catre o scurta prezentare a catorva dintre noi

Blogul "punct de plecare" http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/
Doctrina http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com/2010/12/frontul-de-eliberare-daciei-rdcn.html
Prezentare http://www.youtube.com/watch?v=ikTY-JJIYR4&feature=player_embedded


Preşedinte România - Dacia Casa Noastră


Octavian - Eugeniu Manu

,,MARELE LOR NUME DE ROMANI''

Jules Michelet - "Marele lor nume de ROMÂNI"

Şi tocmai pentru întregirea portretului acestui mare cărturar, prieten al românilor, fragmentelor ce urmează, calde, entuziaste chiar, dar ieşite fireşte dintr-o viziune idilică, ceea ce explică fireşte şi unele exagerări, le-au anticipat cuvintele sale de omagiu despre Nicolae Bălcescu după moartea acestuia: „Era un erudit de prim ordin şi totuşi un spirit practic foarte net, foarte luminos. Ar fi fost marele istoric al ţării sale şi fără nici o îndoială unul din conducătorii ei cei mai înţelepţi. Şi acest sfat adresat poporului român : „Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.” Virgil Cândea                                                                                                                                           Thomas Couture - Portretul lui Jules Michelet Popoare din Occident, cultivând de atât de îndelungată vreme, departe de barbarie, artele păcii, păstraţi pururea o recunoscătoare amintire naţiunilor orientale care, aşezate la hotarele Europei, v-au acoperit şi v-au adăpostit de revărsarea tătarilor, de armiile turceşti […]. Popoarele acestea au oprit adeseori în loc barbarii, i-au hărţuit adesea. Învinse chiar şi tot vă erau de folos, tocind furia duşmanilor lui Dumnezeu prin suferinţele ce le îndurau. Cum oare să numesc România? […] Opt milioane de oameni de aceeaşi limbă, de aceeaşi rasă, una din marile naţiuni ale lumii trecea neobservată. De ce? Într-asta stă chiar răul nefericirii lor; aflaţi în bătaia valurilor unei mări furioase, alcătuită din nenumărate popoare, stăpânii schimbându-se întruna, oboseau ochii celui ce-i urmărea, tulburându-i privirea cu aparenta lor mobilitate. Contemplându-le istoria te simţeai ameţit şi, asemenea călătorului care, stând pe malul Dunării şi privindu-i curgerea tumultoasă, ar dori să desluşească, să prindă, să numere fiece val revărsându-se peste alt val, apoi ostenit, descurajat, şi-ar întoarce privirea, deplângându-şi inutila sforţare. Valurile de pe faţa apei se schimbă neîncetat, dar nu şi adâncul. România – de la Traian şi până în zilele noastre – a rămas credincioasă ei înşişi, statornică în geniul său originar. Popor născut pentru a suferi, natura l-a înzestrat cu două daruri ce-l fac să dăinuie: răbdarea, supleţea, făcând laolaltă ca, deşi îngenuncheat, să-şi înalţe necontenit fruntea. Nu asemuiţi această ţară cu monumentele romane, ori cu drumurile eterne ce-i brăzdează cuprinsul. Ci mai curând cu trăinicia şi mlădioasa rezistenţă a digurilor care înfruntă oceanul: din granit dacă ar fi fost, apele le-ar fi smuls. Fondul acestei rezistenţe nu stă în sumbra acceptare a răului […]. Românul […] păstrează neştirbit tot ceea ce i-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba şi mai cu seamă marele lor nume de Români! Nobleţe prea bine dovedită. Limba lor e întru totul latină*. Laboriosul geniu al răbdătoarelor legiuni care-au împânzit lumea cu lucrările lor supravieţuieşte în această mare colonie a imperiului. Colonul italian s-a căsătorit cu fiica şi cu sora dunăreanului; dar elementul dintâi e cel predominant în acest amestec […]. Valahul are statornicia, îndărătnicia legiunilor antice. Suferinţele neînchipuite ale acestui popor, mai ales asprele şi violentele schimbări care i-au zguduit soarta, n-au împiedicat câtuşi de puţin poezia sa să înflorească. În artă a zămislit suspine, melodii duioase de un farmec întristător. Ca orice popor de origine italiană, e sensibil la culoare. Bisericile, îndeosebi la românii transilvăneni, sunt toate zugrăvite de mâna meşterilor ţărani. Paturile le sunt de asemenea zugravite, precum şi şeile şi jugul vitelor. Lada pe care fata o aduce-n zestre, sumanul pe care singură şi-l împodobeşte, vădesc în motivele lor ornamentale asemănarea cea mai izbitoare cu vechile mozaicuri romane. Dansurile sunt de asemeni romane, după cum jocurile sunt cele din antichitate. E un popor elegant, cu uşurinţă în exprimare şi care vorbeşte de minune. Nici o diferenţă de limbaj între ţăran şi omul cultivat; la drept vorbind, e ca şi în Italia – nu există popor de rând – sau, pentru cine susţine cu orice preţ că există, eleganţa şi distincţia se află mai cu seamă la ţară […]. Plăcuta lor ospitalitate întâmpină, caută, îndatorează străinul. În multe ţinuturi valahe există mişcătorul obicei de a se pune la marginea drumului vase pline cu apă pentru călătorul ce-ar putea trece. Intraţi în coliba aceasta. O femeie frumoasă, care toarce, vă iese în îmtâmpinare, vă dă bună ziua cu gingăşie în fermecătoarea ei limbă străveche. Lasă totul la o parte, se osteneşte, vă primeşte aşa cum ar face o fiică sau o soră întâmpinându-l pe fratele cel drag întors acasă. Dă fuga la făntână şi, după vechea datină, îţi aduce apă ne-ncepută** apă limpede de care nimeni nu s-a atins. După ce te-ai spălat pe mâini, îţi întinde un ştergar strălucitor, cusut cu fluturi de aur, pe care i-a lucrat pentru nuntă, pentru a împobobi gâtul celui iubit. Te îmbie cu tot ce are, cu smântâna cea mai bună, cu poamele păstrate pentru fiul care lipseşte […]. „Ah! dacă omul meu ar fi acasă, v-ar îndruma aşa cum trebuie; v-ar sluji de călăuză. Dar e departe, în munţi”. „De ce aşa departe?” „Vai! N-aş fi voit să spun… Stăpânul e tare hain; şi nu putem plăti darea, dacă nu mânăm vitele să pască departe, sus la munte, pe pământurile fără stăpân…Pe de-asupra a mai năvălit şi străinul, ne-a furat nutreţul; vaca, biata de ea, s-a hrănit peste iarnă cu scoarţa copacilor…Ne-au ucis boii; ca să arăm, a trebuit să tragem în jug chiar noi”. Prea dureroasă poveste, atât de des întâmplată. Apăsătoare fatalitate!... Stăpânul s-a schimbat, dar nenorocirea nu. Pe vremuri, cirezi nenumărate, milioane de oi, de boi, treceau Dunărea drept tribut. Astăzi rămân în ţară, dar numai în folosul stăpânului. Cu ce s-a ales ţăranul din asta? Ordinea a păstruns în administraţie, fiscul numără mai bine…îl stoarce mai bine pe plugar. În dreptul ţăranului care nu putea să plătească, fiscul trecea pe registru : A fost supus la cazna ardeiului. Nenorocitul, pus pe plită, deasupra unui grătar încins şi acoperit cu ardei, era ţinut aşa douazeci de minute. Când se învineţea, i se zbârlea părul şi era aproape mort, era dat de-o parte, fiind socotit neplatnic sau, pentru a spune ca perceptorul : „Scuturat, tuns chilug şi stors până la piele”.*** Oameni aparţinând oricărei naţiuni, orice vederi aţi împărtăşi, citiţi frumoasa şi aleasa proclamaţie a revoluţiei valahe de la 1848; luaţi aminte la moderaţia de necrezut, la îndurarea de care a dat dovadă, la cruţarea cu care i-a îmbrăţişat pe toţi; ochii, sunt încredinţat, vi se vor umple de lacrimi, nu veţi putea ajunge până la capăt. Dar revoluţia aceasta atât de blândă e adânc înrădăcinată. S-a întipărit în inima poporului şi nu va mai fi scoasă de acolo.

CINTEC BARBAR

UN CANTEC BARBAR - George Cosbuc

Voi laşi dătători de porunci,
Mai râdeţi! Nevolnică turmă,
Mai râdeţi, că-i râsul din urmă!
S-apropie ziua! Şi-atunci
Vedea-veţi, sălbateci barbari,
Câmpiile voastre-necate
De vuietul multor armate,
Ca vuietul apelor mari -
Veni-vom ca-n ziua de-apoi;
Va plânge cu hohote zarea
De cară, de cai, de strigarea
Mulţimii pornite spre voi!

Ieşi-vor din negru pămînt,
În zale de-argint cavalerii,
Puternici ca grindina verii,
Şi roibii cu nările-n vant
Vor trece-n sălbatec galop
Spre Roma! Şi miei vor fi leii,
Fugi-vor de spaimă mişeii
Cuprinşi de pornitul potop
Spre Roma! Călcînd pe cohorţi
Răzbi-ţi-vom colosul de-aproape
Şi nu va mai fi cine să-ngroape
Mulţimea cea mare de morţi!

Din Istru vom face pârâu,
Să-l umpli, romane, cu sânge,
Cu lacrimi pe care le-or plânge
Nevestele neamului tău!
Şi nu vei putea să mai pui
În şiruri înfrânta-ţi armată,
Şi-om face să fie odată
Toţi corbii şi lupii sătui!
Căci vultur să fii, un colos,
Cu aripi de repezi furtune
Şi cuibul în cer de l-ai pune,
De-acolo noi da-te-vom jos!

Ce-i viu sfâşia-vom în dinţi;
Aprinde-vom templele tale;
Vom naşte pustiul în cale;
Vom face pe-ai voştri părinţi
S-ascundă trufaşul lor chip
În togă, plângând de ruşine,
I-om trece sub furci caudine,
I-om pune cu fruntea-n nisip.
Si fără de milă, călăi,
În faşe strivi-vom poporul,
Şi mândri vom pune piciorul
Pe gâtu-mpăraţilor tăi!

Vom face cât cerul de nalt
Mormanul cadavrelor crunte
Şi munte vom pune pe munte
Şi cerului da-vom asalt.
Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu
L-om prinde de barbă-nhăţându-l,
Cu tronu-i cu tot răsturnându-l
Din cer, căci acel Dumnezeu
Ce lasă pe-al vostru pământ
Să crească atâta urgie,
Acela nu poate să fie
Nici mare, nici tare, nici sfânt.

Ah, dac-am putea măsura
Pe cât ni-e de plină măsura,
Vedea-vei ce multă ni-e ura,
În ziua din urmă a ta!
Că dacă voi toti ati muri
De spaimele morţii nainte
De-al nostru sosit, din morminte
V-am scoate de-oriunde veţi fi!
Şi răzbunătoarelor sorţi
Le-am face cu palma dreptate,
Căci feţele voastre le-am bate,
Scuipându-ţi pe fiii tăi morţi!

Genocidul Naţiunii Române, Planul Noii Ordini Mondiale

                                                                           
Întreţinerea se scumpeşte cu 60% si mâncarea cu 20%? E încă
bine!
De ce e bine? Pentru ca românii nu vând aproape nimic. Știu ca majoritatea
românilor se plâng ca “tara nu produce”. Sigur, e rău ca tara nu produce. Dar cel
mai rău e ca tara nu vinde! Obsesia pentru producție este dovada unei mentalități
de țărani, obișnuiți sa trăiască din ce cultiva in gradina, si sa vândă la piața
ce le prisosește (daca mai rămâne ceva!).
O economie nu e susținuta însa de țărani. Ci de firme. Iar in orice firma,
departamentul de vânzări câștiga mai bine decât departamentul de producție. Si
amândouă ii depășesc cu mult pe nenorociții de la administrație si secretariat. Si
e normal sa fie așa. Ce e valabil pentru o firma, e valabil si pentru o tara întreaga:
tarile dezvoltate si-au mutat producția acolo unde e mai ieftin (de pilda in
Malaiezia. Sau Filipine. Sau Taiwan. Sau China). Iar ele se ocupa doar cu controlul
calității (adică cu biciuirea muncitorului chinez), cu integrarea produsului si mai
ales, cu vânzarea lui. Fără marketingul american, economia chineza (de fapt, toți
“tigrii” asiatici) dispare ca fumul!
In România însa, cel mai bine plătiți sunt exact bugetarii. In
preocupările poporului român, vânzarea si clientul sunt abia pe locul 4 (si ultimul).
Pe primele 3 locuri sunt:
1. Cum sa furam mai bine (de preferința de la stat sau daca nu,
măcar de la patron. Exploatatoru’ dracului!). Ca oricât am fura noi amărăștenii,
politicienii oricum fura mai mult.
2. Cum sa mai lungim pauza de masa si sa plecam mai devreme,
ca ne-au exploatat destul ăștia!
3. Nimeni nu muncește in tara asta! Nenorociții! D-aia mi-au
scăzut mie salariul!
Si va mai văitați ca a scăzut consumul alimentelor cu 20%? Pai, de unde bani? Iar
mizeria crunta abia acum începe! Pana acum, de bine de rău, au fost bani de
cheltuit.
Nivelul de trai al românilor va trebui sa scadă masiv!
Pentru ca asta merita românii: mizerie si frig. Pur si simplu, de atâta muncesc ei!
Poporul român are cea mai scăzută productivitate din toata Europa. Sigur, firmele
private românești sunt la nivel International (uneori chiar peste). Dar in sectorul
privat lucrează doar 2 milioane de români (poate 3 milioane, daca ii punem si pe
cei care muncesc la negru). E mult prea puțin! Marea majoritate a românilor sunt
niște cerșetori nenorociți, care stau cu mana întinsa la stat.
Ei, de acum înainte or sa stea degeaba! Legea in România n-o mai face statul
român. Nici Parlamentul, nici Guvernul, nici Președintele, nici tribunalele. Si,
desigur, nici partidele pe care le votați voi! Toate astea sunt rahaturi. Legea in
România o fac doar cei care mai baga bani in economia româneasca: adică
patronii si FMI-ul. Nu va convine? Pai, sunteți liberi sa muriți de foame. Hehehe…
Muncitorii români trebuie exploatați la sânge!
Siguranța zilei de mâine trebuie sa dispară pentru români – si asta cat mai repede!
Pentru ca economia româneasca sa fie competitiva si sa-si vândă produsele,
preturile produselor românești trebuie sa scadă la jumătate, fata de cat sunt
acum. Iar pentru ca preturile sa scadă, muncitorii români trebuie sa ajungă la
disperare, sa lucreze pe salarii de mizerie. Asta va conduce la o schimbare
profundă a economiei si a societății românești:
· Salariul minim va fi dispărea. Salariul minim e o garanție
ca un angajat nu va muri de foame. Iar oamenii care au o asemenea garanție,
încep sa ardă gazul. Principala modalitate de plata a salariaților in orice economie
flexibila, trebuie sa fie comisionul.
· Consumul va scădea masiv si se va orienta către produsele
ieftine si de proasta calitate. Firmele care trăiau din consumul populației, se vor
reorienta către piața externa sau vor muri. Românii nu vor fi o piața de desfacere
pentru multinaționale, cum urla socialiștii. Pentru că nimeni nu da BMW-uri pe
gratis la cerșetori. Pentru cel puțin 50 de ani de acum înainte, românii vor rămâne
doar o sursa de munca ieftina si prost pregătita.
· Munca la negru si evaziunea fiscala vor exploda. Intr-o tara
in care piața s-a prăbușit, iar statul iți ia 80% din cat câștigi, firmele vor fi obligate
sa încalce legea, ca sa nu dea faliment. Iar firmele care vor lucra legal, vor
exporta (tot legal profitul), in tari cu impozite mai mici. Rezultatul? bugetul de stat
se va goli.
· Sistemul de pensii va dispărea. Pensia a devenit un lux
pentru români. Pensionarii se vor descurca fiecare cum poate.
· Sistemul de sănătate de stat va da faliment si va fi înlocuit
de cel privat. (Spitalele deja au început sa se închidă). Daca ai bani sa te tratezi,
trăiești!. Daca nu…nasol de tine…
· Sistemul de educație se va privatiza. Statul deja nu mai
are bani sa-si plătească angajații, iar diplomele contează doar pentru stat.
Românii vor învăța ca nu contează diploma: contează doar câți bani poți sa aduci
intr-o firma.
· Sindicatele vor fi exterminate. Salariații care vor îndrăzni
sa-si întrebe patronii de drepturile lor, vor fi dați afara pe loc si vor dispărea in
mod natural, in câteva luni. Pentru ca nu vor mai avea ce manca!
· Politia impotentă va fi înlocuita cu patrulele
cetățenești. Autoritatea statului va dispărea. Violența de strada va exploda. Ce s-a
întâmplă acum in Grecia e doar începutul. Oamenii se vor apăra singuri, se vor
judeca singuri și tot singuri își vor aplica pedepsele. Iar cea mai simpla va fi
pedeapsa cu moartea.
Nu va place capitalismul sălbatic? Păi n-aveți de ales!
Numai bogații fac ce vor. Sărăntocii fac ce trebuie. Iar România, surpriza: e
săraca! De fapt, e in faliment. Românii vor trebui sa se bata pe viața si pe moarte
pentru bani si profit. Cine nu vrea, sau nu poate – adio!

SURSA- DACIA LIBERA

STAM PE AUR SI CERSIM

După ce a creat lumea, Dumnezeu a adunat la El conducătorii tuturor naţiilor pentru a le împărţi daruri. Fiecărui teritoriu i-a dat câte ceva cu care poporul său să se poată mândri, însă României i-a dăruit cât au primit toate celelalte la un loc: mare, câmpii mănoase, dealuri cu vii şi livezi, munţi înalţi acoperiţi cu păduri, bogăţii subterane, oameni inteligenţi şi frumoşi... Văzând acest fapt, toate celelalte popoare L-au întrebat pe Dumnezeu:
- De ce, Doamne, ne-ai dat aşa de puţin, iar românilor atâtea bogăţii?
- Le-am dat de toate, e adevărat, dar să vedeţi ce conducători le dau!, a răspuns Dumnezeu.
Este o glumă veche, însă mereu actuală.
Dacă nu te bucuri de ceea ce ai, este ca şi cum n-ai avea. Dar este păcat şi să nu ştii ce ai.

Până în 1989 am trecut printr-o epocă în care patriotismul şi naţionalismul erau duse până la extrem. Erau scoase în evidenţă valorile naţionale, însă numai cele care corespundeau intereselor orânduirii comuniste. Multe erau ascunse cunoaşterii generale. Printre acestea se aflau şi cele legate de credinţă, de iniţiere, de adevărata cunoaştere a existenţei.

Surse istorice, a căror vechime se pierde în negura vremurilor, au afirmat că spaţiul Carpato- Du­nă­rean este punctul central de plecare a civilizaţiei pe Pă­mânt. Există suficiente descoperiri arheologice care întăresc această afirmaţie.
Cea mai veche scriere, descoperită pe mapamond, nu este cea sumeriană, cum s-a crezut, ci aceea descoperită la Tartaria, în judeţul Alba, încă din anul 1961. Tăbliţele de la Tartaria au fost scrise cu apro­ximativ două milenii înaintea celor sumeriene. Sunt trei tăbliţe din lut ars pe care se găsesc inscripţii a căror traducere ar fi "Nobilul care ştie tainele va merge în Rai". Apare pe ele şi semnul crucii, în­sem­nând că acesta este un simbol străvechi, precreştin. Iată că cea mai veche scriere descoperită se găseşte la noi şi conţine mesaje iniţiatice.

S-a mai constatat că primul om modern a trăit pe teritoriul României acum 35.000 de ani. De curând s-au descoperit tot în arcul nostru carpatic fragmente din cele mai vechi cranii ale omului modern. Aceste fragmente au aparţinut unui copil de 15 ani, unei femei şi unui bărbat care au fost codate cu numele de Vasile, Maria şi Ion. Epocala descoperire a înfierbântat lumea ştiinţifică mondială şi a lăsat rece lumea ştiinţifică românească, diminuată la maxim şi lăsată fără fonduri de cercetare.

Tot în Carpaţi se află şi Muntele Sacru al dacilor, Kogaion-ul, aşezământul lui Zamolxe, Mare Preot al dacilor, devenit zeu. Acest Munte Ascuns este plasat de unii în Bucegi, iar de alţii în Ceahlău. La data de 6 august, de sărbătoarea creştină Schimbarea la Faţă, pe Muntele Ceahlău au loc două fenomene inexpli­cabile ştiinţific, aflate în zona paranormalului, ca atâtea altele de pe teritoriul României. Ele sunt cunoscute sub numele de Umbra Piramidă şi Calea Cerului. Aceste fenomene s-au manifestat de mii de ani, cu mult înaintea sărbătorii creştine, care a fost suprapusă peste vechea Sărbătoare a Muntelu

Cele două fenomene se desfăşoară astfel: la răsăritul Soarelui, umbra vârfului piramidal Toaca, combinată cu umbra vârfului Piatra Ciobanului, timp de peste 80 de minute formează o hologramă gigantică, parcă ireală, numită Umbra Piramidă. La declanşarea fenomenului de formare a hologramei are loc un altul, care constă în apariţia spre vest doar pentru câteva minute a incredibilei Calea Cerului. Umbra vârfului se proiectează pe cer, făcând să pară că între cer şi pământ s-a deschis un imens şi nesfârşit drum întunecat, mărginit în partea stângă de un parapet luminos. Calea Cerului este un fenomen fascinant şi unic în lume.

Vârful Toaca reprezintă o piramidă cu baza pătrată, lucru foarte rar întâlnit în natură. Latura ei are o lungime dublă faţă de cea a Marii Piramide din Egipt, iar unghiul pantei din vest este doar cu 1 grad diferit de al celei din Egipt. Cercetând comu­ni­cările paranormale ale lui Edgar Cayce, numite de americani lecturi, am ajuns la concluzia că la baza marii civilizaţii egiptene antice a stat un iniţiat din zona Carpaţilor, de acum aproximativ 13.000 de ani, pe nume Ra-Ta. Acesta era sfătuitorul regelui Ararat din Caucaz. El l-a înştiinţat pe rege că pe acele locuri vor fi cataclisme care vor duce la schimbări ale scoarţei Pământului. Din această cauză l-a sfătuit să emigreze, împreună cu comunitatea sa, într-un loc sigur, considerat la vremea respectivă a fi Egiptul. Ajunşi acolo, Ra-Ta a fost recunoscut de egipteni ca fiind cea mai importantă personalitate.
Ulterior, el a iniţiat construirea Marii Piramide şi a Sfinxului. Piramida nu era concepută ca mormânt, ci ca loc de iniţiere, în mijlocul ei fiind plasat un mormânt gol pentru a întări ideea că nu există moarte. Această excepţională construcţie a fost făcută după arhetipul celei din Carpaţi. Cercetători ai istoriei omenirii au constatat că există identităţi spirituale între Egiptul Antic şi Neoliticul de pe teritoriul României. Acest fapt întăreşte ideea că Ra-Ta, devenit pentru egipteni Ra, este cel care a pus bazele acestei civilizaţii. Mai multe informaţii se găsesc în articolul "Faţa nevăzută a Egiptului", pe care l-am scris pe data de 24.03.2009, în Jurnalul de sănătate.

Dimitrie Cantemir, în "Descriptio Moldaviae", a afirmat că "Ceahlăul... dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost tot atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias".
Herodot a spus că geţii sunt "cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". El le prevedea un viitor deosebit dacă vor fi uniţi. Mai aprecia că poporul din acele locuri "a fost strălucitor şi va fi".

Nostradamus a afirmat, fără a scrie codificat, despre teritoriul de pe Paralela 45, unde trăieşte poporul român, că este "Mesopotamia Europei".
Cercetătorii greci au apreciat că în Geneza, Havi­lia ar fi anagrama Valahiei.
Dacia a fost prima ţară creştinizată. Apostolul Andrei a reuşit acest lucru pentru că dacii erau un popor monoteist. Se spunea despre preoţii daci din acea vreme că erau ca esenienii, virgini, vegetarieni. Nu existau sclavi în Dacia şi era o ţară unică în acele timpuri din acest punct de vedere. Apostolul Andrei a afirmat că a iubit Dacia şi oamenii ei mai mult decât orice, după Hristos.

De fapt, România se mai numeşte şi Grădina Maicii Domnului. Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut acest lucru, în 1999, în timpul vizitei la Bucureşti. Pe aceste meleaguri îşi au originea mulţi dintre conducătorii Europei, de-a lungul istoriei. Unii isto­rici au adus argumente care explică eroarea grafică de transformare a cuvântului getic în gotic. Germanii se mai numesc şi deutsch (se citeste doici), nume care provine de la daci. Olandezii se numesc dutch (se citeşte daci), iar numele lor s-a stabilit că provine de la deutsch, deci tot de la daci. Pe malurile Dunării, de la izvoare până la Marea Neagră, se găsesc localităţi cu nume dacice. Toate aceste afirmaţii au fost preluate din lucrări susţinute de istorici, în cadrul unor conferinţe.

România Mare avea formă de cerc, din acest motiv mai era numită şi "Bila". Astăzi, teritoriul rămas are for­mă de peşte, cu coada în Marea Neagră şi cu ochii în­dreptaţi către vest, arătând parcă faptul că l-a aşteptat timp de o jumătate de secol. Şi când a venit, în sfâr­şit, ce a adus cu el? Imperiul Banului. Îngenuncherea prin puterea financiară. Acest lucru se poate observa şi descoperind codificarea ochiului diavolului. Cum? Făcând o operaţie simplă. Se adună valoarea bancnotelor actuale, fără cea de 200 de lei, care a apărut ulterior, parcă spre a ascunde mai bine secretul ba­nului. Astfel, 500 + 100 + 50 + 10 + 5 + 1 = 666.
Aici a ajuns marea civilizaţie a acestor locuri sfinte, să stea pe aur şi să cerşească.
ROMULUS POPESCU