Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-n poarta”

Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-n poarta”
Acest laitmotiv poarta pe aripile sale durerea unui neam intreg, suferinta care ne macina astazi, mai rau ca oricand… Rosia Montana, un dar dat de Dumnezeu romanilor care nu mai stiu sa pretuiasca nimic. “Compania de aur” (Gold Corporation) este pe cale sa triumfe; titanicul proiect de distrugere a zonei si a patrimonoilui cultural  se pregateste sa dea lovitura de gratie acestei tarisoare. Ne-am vandut otelul, petrolul, acum si aurul.Cautatorii de comori sunt rapace. Ei viseaza rauri subterane din care curge aurul Dacilor, dar nu stiu ca aceasta bogatie ascunde sangele stramosilor nostri. De fapt, nici nu-i intereseaza. Miza este coplesitoare, striveste patriotismul, farama de bun-simt, demnitate sau omenie. Si nu e rau sa sfarteci miza ca pe un bivol ranit si sa apuci o ciosvarta de aur care sa ajunga si nepotilor tai…
Agentia Nationala de Arheologie a demonstrat cu argumente stiintifice existenta vestigiilor romane in aceasta zona si a tras un semnal de alarma: daca se va aproba acest proiect, se va atenta la patrimoniul nostru cultural, dincolo de exploatarea miniera. Raul va fi intreit: moarte natiunii prin distrugerea valorilor culturale romanesti, moarte pamantului verde, prin infiltrarea constiincioasa a portiei de cianura in sol, odata cu exploatarea aurului si moarte fiintelor vii din acel teritoriu.
De neinteles si foarte trist este faptul ca romanii sunt de acord cu acest proiect, pe motivul ca ar aduce noi locuri de munca, vile si alte inlesniri materiale populatiei. Infim castig -definitiva si uriasa pierdere! Ministerul Culturii a dat unda verde ideii marete de la Gold Corporation, astfel incat toata lumea este nerabdatoare sa inceapa…drumul spre pierzanie, spre anihilarea identitatii nationale, spre otravirea darurilor noastre de la Stapanul Suprem. Si este o vorba…nemultumitorului i se ia darul… Daca nu apreciem ceea ce avem, atunci vom fi rasplatiti cu tunete si fulgere si la propriu si la figurat.
Guvernati de oameni fara suflet, vom astepta la poalele muntelui sa vina balaurul cu zeci de capete sa ne suga seva fiintei noastre: zacamintele, ideile, capacitatea de creativitate. Si vom scapa cu viata in schimbul piederii libertatii pe toate planurile iar in jur nimic nu va mai fi al nostru, nici macar picaturile de sudoare din propriul corp!
Pana cand, Doamne, pana cand?

Valahia : de la Budapesta la Constantinopol !

Din moment ce am stabilit ca originea denumirii de Blachi-Vlachi provine din timpul imperiului lui Carol Magnificul(742-814), adica de la cuvantul francez Blanche din care a derivat apoi Bla(n)che. Nu exista azi un izvor istoric antecedent acestei perioade in care sa se vorbeasca despre poporul nostru cu denumirea de Blachi, exista insa ulterioare relatari clare in acest sens .
Astfel, la Budapesta exista azi Codexul Rohonczi, carte istorica tradusa de Viorica Enachiuc, in care se consemneaza existenta statului Blak (unde observam ch transformat in k , o pronuntie fonetica usuala a popoarelor din nord)din anul 1064 cu o continuitate certa pana in 1101, cu un conducator de stat numit Vlad, cu granite clar descrise ca fiind de la Tisa la Nistru, si cu capitala religioasa la Ticina-nume consemnat in cronicile bisericii din Constantinopol si sub numele de Vicina!
Se pare ca puterea militara si politica a lui Vlad era importanta in acea vreme intrucat, in sudul Dunarii in anul 1066, cronicile bizantine pomenesc de o asa numita "rascoala" militara romaneasca in Thesalia ,condusa de Niculita , Berivoi si Slavota al lui Carmalac , in urma careia s-au abolit birurile grecesti-bizantine asupra romanilor si se pomeneste de acea Megale-Vlachia(traducere din greaca-Marea Valachie) . Numele lui Berivoi s-a pastrat pana azi in Transilvania, localitatea Berivoi este un sat in Tara Fagarasului.
Asadar acesti trei conducatori erau comandantii de osti a lui Vlad , iar cronicile grecesti confirma ca statul Vlachilor ajungea cu granita in sud pe Marea Egee in Thesalia.
Razboaiele grecilor din Niceea condusi de Comneni au existat si in timpul lui Vlad, iar in anul 1094 se confirma in cronicile bizantine o noua ofensiva militara a fratillor Petru si Asan, iar victoriile rasunatoare impotriva grecilor a facut ca Vlad sa renunte la tron in 1101(sau posibila moartea lui in acest an!?) in favoarea Asanestilor..Anii 1183-1185 este consemant de istorie ca anul masacrului tuturor romanilor (latini)din Constantinopol, lucru ce a determinat in 1204 cruciada ce avea sa scoata pe greci din Constantinopol pana in anul 1261.
Un alt reper istoric este anul 1250, cand aceleasi cronici grecesti pomenesc de aceeasi regiune a Thesaliei ca facand parte din acelasi stat Vlach independent! Mentionez ca in anul 1250 domnea in Valachia dinastia Asanestilor si capitala statului romanesc era la Tarnovo, azi Bulgaria.

E-CAIETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"

E-CAIETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"

Campania de promovare a caietelor de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA" isi propune sa contribuie, in primul rind prin puterea exemplului dat de ilustrii nostri inaintasi la reintoarcerea tineretului catre valorile traditionale poporului nostru.
Este revoltător faptul că, în epoca moderna pe care o strabatem,elevii invata in scoli si universitati ca noi ca popor
suntem urmasii Romei si nu ai DACILOR.
BUREBISTA,DECEBAL,DECENEU apar in mintea elevilor ca niste personaje straine, ciudate care au trait cindva,de mult ,pe pamintul tarii noastre.Maretia trecutului nostru istoric si vocea ilustrilor nostri stramosi devine din ce in ce mai estompata riscind sa para stranii si, in final sunt sterse definitiv din memorie.
In afara manualelor de scoala fiecare are posibilitatea sa afle si alte informatii din alte surse,pentru asta exista internetul si e- caietele de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA"
Conceptul de E-CAIETE DE COLECTIE ESTE O NOUTATE PE PIATA CAIETELOR din Romania
Pina azi nu a existat acest tip de caiet special,acesta avind un continut complementar celor invatate in clasa si va ofera posibilitatea de a calatori cu ajutorul internetului in toata lumea antica.
E- CAIETELE ,,ISTORIE SI LEGENDA"are propriul site dedicat,continind sute de linkuri si peste 1500 de carti elecronice
care pot fi descarcate gratuit.Pe acest site puteti accesa informatii noi,animatii,secvente audio si video,calatorii virtuale.
FII  PRIMUL  DIN  CLASA  TA  CARE  PUNE  MINA  PE ACESTE CAIETE!

CAIETE DE INVATAT SI MAI ALES DE LAUDAT!

România-Dacia Casa Noastră pornește Campania NU Alimenta de la Petrom și OMV

România-Dacia Casa Noastră pornește Campania NU Alimenta de la Petrom și OMV

Asociaţia România – Dacia Casa Noastră anunţă declanşarea de astăzi, 20.06.2011, a unui boicot oficial împotriva companiei OMV Petrom (SNP). Considerăm că un astfel de demers este necesar pentru că timpul campaniilor făcute doar pe net a trecut, cum a fost chiar cea îndreptată împotriva Petrom/OMV în primăvara acestui an, la care şi-au adus aportul şi unii actuali membri ai asociaţiei noastre. Este momentul să avem parte de un demers organizat, de durată, care să arate că societatea civilă din România există, că clientul contează, că preţurile nu pot fi umflate oricât doar de dragul unui profit mare. Ţinta noastră este Petrom/OMV din aceleaşi raţiuni pentru care a fost şi ţinta mişcărilor neoficiale de pe net. Compania integrată de ţiţei şi gaze Petrom/OMV, singurul producator local de petrol si gaze, controlat de grupul petrolier austriac OMV, este un lider de piaţă care prosperă în timp ce populaţia României este din ce în ce mai săracă. Dacă în 2010 profitul companiei a înregistrat o creştere de 163%, iar anul acesta Petrom/OMV vrea să ajungă la un profit de 2,3 miliarde de lei (circa 551 milioane de euro), cu aproape 6% mai mare faţă de rezultatul de 2,19 miliarde de lei (521 miliarde de euro) înregistrat în 2010, anul trecut în ţara noastră populaţiei nu i-a mers prea bine. Datele Eurostat arătau că, în septembrie 2010, 23% din populaţia ţării era sub limita sărăciei, plasându-ne pe locul doi în UE. De asemenea, Petrom/OMV, pentru a îşi creşte profitul, pune presiune pe statul roman să scumpească gazele, o variantă agreată de companie fiind şi exportul gazelor mai ieftine ale ţării pentru realizarea pe această cale a unui profit mai mare, în ambele cazuri urmând noi valuri de scumpiri. Cum benzinarii nu pot fi determinaţi toţi să scadă preţurile, pentru a ajunge la un nivel decent, cum ar fi cel de 4 lei per litru, rămâne să punem  presiune pe unul singur, pentru a îi determina să ia în considerare şi consumatorii. Dacă preţurile nu vor scădea, noi vom avea, oricum, satisfacţia faptului că le creăm o pagubă lunară celor de la Petrom/OMV. Dacă reprezentanţii statului român, stat la care se duce cea mai mare parte din preţul unui litru de carburant, sunt sancţionaţi la alegeri, este momentul ca şi benzinarii să fie sancţionaţi. Suma care se duce la concurenţa companiei Petrom/OMV va fi aproximată de noi pe baza unei numărători a ip-urilor celor care se alătură campaniei pe site-ul nostru – rdcn.eu, completată de sondaje de opinie periodice. De asemenea, dimensiunile campaniei se vor vedea şi din numărul celor care participă la concursul celor mai reuşite poze cu mesaje de boicot la adresa companiei OMV Petrom, o primă acţiune a noastră de sprijin a campaniei. Detalii despre acest concurs se găsesc tot pe site-ul nostru - rdcn.eu. Precizăm că datele de mai sus vor fi făcute publice periodic.

Asociaţia România – Dacia Casa Noastră, înfiinţată la Constanţa, în luna mai a acestui an, cu membri în mai multe oraşe din ţară, cum ar fi Bucureşti, Craiova, Galaţi, Sibiu sau Timişoara, militează pentru redescoperirea şi protejarea valorilor autentice româneşti, pentru informarea corectă a membrilor societăţii şi pentru stimularea unei reacţii civice adecvate mediului social actual.

rdcn.eu

Revoltă: Concurs pentru boicotarea preţurilor OMV/Petrom www.adevarul.ro

O asociaţie din Constanţa a declanşat o campanie fără precedent la adresa preţurilor crescute la produsele petroliere practicate de OMV/Petrom. Membrii asociaţiei au organizat un concurs cu cele mai reuşite metode de boicot.

Boicotul este organizat de Asociaţia România - Dacia Casa Noastră şi a fost declanşat astăzi.

„Considerăm că un astfel de demers este necesar pentru că timpul campaniilor făcute doar pe net, care se sting repede a trecut, cum a fost chiar cea îndreptată împotriva Petrom/OMV în primăvara acestui an. Este momentul să avem parte de un demers organizat, de durată“, au arătat organizatorii boicotului.
„Datele Eurostat arătau că, în septembrie 2010, 23% din populaţia ţării era sub limita sărăciei. De asemenea, Petrom/OMV, pentru a îşi creşte profitul, pune presiune pe statul roman să scumpească gazele, o variantă agreată de companie fiind şi exportul gazelor mai ieftine ale ţării pentru realizarea pe această cale a unui profit mai mare, în ambele cazuri urmând noi valuri de scumpiri“, au mai spus organizatorii.
Organizatorii susţin că este momentul ca şi benzinarii să fie sancţionaţi şi cer participanţilor să nu se mai aprovizioneze la de OMV. Lunar, va fi calculată paguba care va fi creată companiei, pe baza accesărilor de pe site-ul boicotului şi pe baza unor sondaje de opinie periodice. Participanţii au la dispoziţie şi un concurs fiind invitaţi să posteze cele mai reuşite poze cu mesaje de boicot la adresa companiei OMV Petrom.

Viitorul agriculturii tradiţionale

de Ovidiu Hurduzeu

Dacă agricultura ţărănească va avea un viitor în România, acest viitor va depinde foarte mult de voinţa şi capacitatea noastră de a reveni la o viziune agrară şi creştină asupra lumii. Mai suntem încă fascinaţi de industrialism, a cărui prezenţă se face simţită în agricultură prin marea fermă de tip industrial. Încă de pe timpul comunismului ne minunam la auzul poveştilor despre vacile olandeze care dădeau zeci de litri de lapte, despre fermele americane cu mii de tone de porumb la hectar şi priveam cu dispreţ la Joiana bunicilor. Seara, venită de pe islazul comunal, biata vacă dădea şi ea câţiva litri de lapte. Dar ce lapte!

Departe de a fi o binefacere pentru omenire, minunile agriculturii industriale s-au dovedit a fi un dezastru. Toate promisiunile ei sunt iluzorii. În primul rând, s-a dovedit ca agribusiness-ul este incapabil să supravieţuiască pe piaţa liberă fără masive subvenţii de la stat. Fermele industriale de creştere a animalelor pompează hormoni şi antibiotice într-o asemenea măsurî încât poricii şi vitele n-ar mai putea supravieţui sub cerul liber.

Ne-am mândrit mult timp cu marele combinat de creşterea porcilor de la Timişoara fără să ne întrebăm care sunt consecinţele ecologice şi rentabilitatea pe termen lung, ca să nu mai vorbesc de aspectul umanitar al acestor fabrici de animale. Astăzi puţini sunt românii care se opun cultivării plantelor modificate genetic, şi încă mai puţini se opun cultivării plantelor oleaginoase pentru biocombustibil.
În viziunea industrială asupra agriculturii, ogorul, fâneţele sau animalele sunt considerate resurse care pot fi exploatate până la epuizare, ca în industria extractivă.

Locuiesc în SUA, unde industrializarea forţată a agriculturii a creat un adevărat dezastru, ale cărui proporţii de-abia acum încep să fie percepute. Fermierii americani şi familiile lor numără mai puţin de 2,5 milioane de suflete, cu 91% mai puţin decât cifra din 1940; fermierul de rând are de obicei 65 de ani, este cam pântecos din lipsă de exerciţiu fizic. De cele mai multe ori îl vom întâlni nu pe câmp ci într-un birou, în faţa computerului, vânând noi subvenţii şi scutiri de impozite sau jucând la bursa din Chicago.

Douăzeci până la 40% din veniturile fermierilor care practică agricultura de tip industrial provin din subvenţiile de la stat. Şi, desigur, cele mai mari subvenţii le primesc cele mai mari ferme. De fapt, sistemul de subvenţionare a agriculturii industriale este un mod de a sprijini cu bani publici giganticele corporaţii transnaţionale din domeniul agricol. Politicile guvernamentale şi nu ineficienţa au distrus în SUA mica fermă de familie, aşa cum, în România, agricultura ţărănească şi satul românesc au fost distruse de comunişti şi nu de către o pretinsă înapoiere a agriculturii tradiţionale.

Americanii, ca şi comuniştii, au întreţinut cultul tractorului, al agriculturii mecanizate. Tractorul simbolizează trecerea de la o agricultură bazata pe energia solară gratuită la una dependentă de combustibili fosili şi o lungă listă de furnizori. Dacă acest tip de agricultură este astăzi falimentar în SUA, agricultura practicată după metode tradiţionale rămâne înfloritoare. Cel mai concludent exemplu ni-l furnizează comunităţile Amish. Practicând o agricultură strict tradiţională, fără mecanizare de tip industrial, comunităţile Amish au trecut cu succes prin toate crizele.

Ferma industrială are un singur avantaj: foloseşte mai puţină forţă de muncă. Nu se ia însă în consideraţie faptul că mai putina forţă de muncă în agricultură înseamnă mai multă mecanizare, care cere o enormă cantitate de energie neregenerabilă. De fapt, dacă ne gândim mai bine, nu se economiseşte nici măcar forţa de muncă. Când un fermier foloseşte un tractor care trage după el o combină pentru a recolta grâul, acel fermier utilizează forţa de muncă urbană din rafinăriile de petrol şi din industriile extractivă, siderurgică şi constructoare de maşini. Dacă agricultura de tip industrial n-ar fi subvenţionată şi fermierii ar trebui sa plătească toate aceste costuri, ineficienţa sistemului ar deveni evidentă. Sistemul de tip industrial de producere a alimentelor din SUA consumă zece calorii de energie fosilă pentru obţinerea fiecărei calorii de energie înmagazinată în hrană.

Industrialismul este o paradigmă moartă. Este foarte eficient în a extrage energiile înmagazinate în sol, subsol, în apă, aer, plante, animale şi oameni dar nu oferă stimulente pentru ca aceste energii să se reconcentreze, să se adune la un loc pentru a fi reutilizate în viitor. Sistemul industrial-tehnologic este interesat doar de „investiţiile extractive“, adică investeşte doar în mijloacele de exploatare, fără să investească în resursele regenerabile, în cele care asigură viitorul. În sistemul economic actual, majoritatea investiţiilor, inclusiv cele din agricultură, sunt evaluate în termeni de „valoare prezentă netă“, nicidecum de valoare pentru generaţiile viitoare.

Acest mod de gândire este considerat normal de mulţi dintre noi. El este însă o anomalie. Industrialismul nu-i altceva decât o patologie a spiritului uman. În Sfânta Scriptură, cultura care se apropie cel mai mult de industrialismul contemporan este cea a Egiptului faraonilor. În Vechiul Testament, în Deuteronomul, Egiptul este numit în mod sugestiv „cuptorul cel de fier“. Este arhetipul biblic al unei societăţi industriale.

Ce făcea Egiptul? Ardea energia ieftină furnizată de sclavi, maşina industrială a acelor timpuri. Bogăţia adunată la vârful piramidei era fabuloasă. Acest Egipt al Faraonului divinizat nu mai cunoştea limite, a consumat până când a ajuns să se consume pe sine însuşi. Dumnezeu a intervenit şi l-a pedepsit. Societatea pe care poporul lui Israel urma să o constituie trebuia, în planul divin, să se opună valorilor cultivate de Egiptul bolnav.

Egiptul era o societate ierarhizată, totalitară, cu o agricultura centralizată aflată sub controlul statului. Stă scris în Ieşirea (1 : 13): „De aceea egiptenii sileau încă şi mai straşnic la muncă pe fiii lui Israel. Şi le făceau viaţa amară prin munci grele, la lut, la cărămidă şi la tot felul de lucru de câmp şi prin alte felurite munci…“.
De ce amintesc toate acestea? Fiindcă noi n-am ieşit încă din cuptorul de fier, suntem supuşi paradigmei economiei industriale, gândim în termenii unei civilizaţii care exploatează atât „resursele naturale“ cât şi fiinţele omeneşti pe o scara nemaicunoscută în istoria omenirii.

Trebuie să ieşim din cuptorul de fier al industrialismului şi, în speţă, al agriculturii industriale şi să revenim la agricultura tradiţională. Astăzi, pentru România renaşterea agriculturii tradiţionale ar fi mană cerească. Sfintele Scripturi ne spun că hrana, înainte de orice, este expresia domniei lui Dumnezeu asupra creaţiei şi a iubirii sale faţă de oameni. Este un semn al prezenţei lui Dumnezeu: „Iată, eu le voi ploua pâine din cer“. Episodul biblic al manei cereşti exprimă semnificaţia adâncă a agriculturii tradiţionale. Hrana nu este un produs ci un dar de la Dumnezeu de care trebuie să ne îngrijim cu atenţie. Dacă anul acesta se fac roşii şi dovlecei şi grâu, sau nu se fac, depinde până la urma de vrerea lui Dumnezeu. Acest lucru îl ştie orice ţăran, dar l-a uitat agricultura de tip industrial.

Agricultura tradiţională există în cadrul unei economii smerite care ţine cont de limite. O agricultură care înţelege că noi toţi existăm în cadrul unei alte economii – economia lui Dumnezeu, de la care toate ne vin. Este vorba de Marea economie a creaţiei, aşa cum o numeşte Wendell Berry, un celebrul scriitor agrarian din SUA. În această economie totul se leagă, este interconectat, totul creşte într-o imensă Biserică. Agricultura tradiţională este smerită, ştie să se conformeze Marii Economii a lui Dumnezeu. În fiecare zi ţăranului i se oferă mărturii multiple ale bunătăţii şi puterii divine, de la germinaţia seminţelor până la creşterea holdelor şi sănătatea vitelor. Când ţăranul este smerit, are credinţă şi respectă şi creaţia lui Dumnezeu, el ştie că nu are de ce să se teamă de greutăţi.

Când vorbim de viitorul agriculturii tradiţionale româneşti, trebuie să ne referim în primul rând la această agricultură smerită şi la relaţia ei cu Marea Economie divină. Economia socialistă, ca de altfel şi cea capitalistă, nu era smerită, rupsese legătura cu Marea Economie a lui Dumnezeu, considerându-se pe sine singura economie posibilă. Atât comunismul cât şi capitalismul degenerat de astăzi nu au făcut decât să se răspândească precum o pecingine în cadrul plinătăţii zidite de Dumnezeu şi să tâlhărească lumea creată de El. Parte a industrializării socialiste, agricultura „ştiinţifică“ de pe vremea comunismului nu avea haturi, nu avea limite. A răvăşit satele şi a secătuit pământul. După 1990, agricultura noastră ar fi putut să cunoască o mare renaştere. Din păcate, mulţi ţărani şi majoritatea orăşenilor au continuat sa neglijeze Marea Economie, să nu-i respecte limitele şi să nu-şi asume responsabilităţile pe care le aveau faţă de ea. Autorităţile statului au continuat să fetişizeze sistemul de agricultură industrială, aşa-zisele „elite intelectuale“ au dispreţuit ţărănimea iar ţăranii şi-au luat lumea în cap, au părăsit ogoarele şi au plecat în Occident unde au devenit proletari agricoli. Printr-o politică premeditată de falimentare a agriculturii româneşti, ţăranul a fost obligat să-şi abandoneze rolul tradiţional de iconom al Proprietarului divin, altfel spus a renunţat să mai protejeze şi administreze creaţia lui Dumnezeu.
Nu subvenţiile vor salva satul românesc, ci restaurarea iconomiei, a relaţiilor ţăranului cu Dumnezeu, cu natura şi cu semenii lui de la sat şi de la oraş. Această restaurare a relaţiilor stricate nu se face în vorbe, ci prin măsuri şi fapte concrete.

O agricultură smerită nu se poate dezvolta armonios decât în cadrul unor multiple şi diversificate economii agricole locale. Aceste EAR-uri ar trebui să devină un obiectiv prioritar al statului din mai multe motive. Ele ar furniza ţării hrana de calitate care este un factor-cheie în asigurarea stării de sănătate fizice; ar asigura autonomia alimentară a României şi una dintre bazele producţiei pentru export; ar îmbunătăţi în mod substanţial ocuparea forţei de muncă prin relocalizarea ei în zonele rurale; ar păstra tradiţiile şi valorile româneşti şi ar promova solidaritatea socială. Pentru a realiza în mod concret aceste obiective, statul ar trebui să-şi folosească resursele sale pentru a susţine cu prioritate ţăranii individuali, gospodăriile de subzistenţă şi semi-subzistenţă, fermele mici şi mijlocii care produc în mod sustenabil hrană sănătoasa. Trebuie încurajate pieţele ţărăneşti locale şi luate măsuri ferme împotriva „mafiei“.
Într-un cuvânt, nici agricultura, ca orice altceva, fie ea şi agricultură tradiţională, nu are viitor fără Dumnezeu.

Dobrogea antica, traversata de Drumul Matasii

O harta misterioasa aflata la Beijing indica Dobrogea ca fiind unul dintre tinuturile strabatute in sec. VII–X de celebrul traseu comercial.
Izvoarele istorice demonstreaza ca imperiul chinez cunostea tinutul get inca din timpul domniei
lui Decebal.

In urma cu mai bine de 2000 de ani, negustorii Imperiului chinez condus de dinastia Han au deschis noi rute comerciale spre Vest, pentru a vinde imperiilor vecine din Occident produse rare si pentru a cumpara in schimb alte marfuri. Pentru ca unul dintre cele mai cautate produse era matasea, reteaua de trasee comerciale dezvoltate a devenit cunoscuta drept Drumul Matasii. La origine simple drumuri de caravane, traseele comerciale au ajuns sa faca legatura intre Est si Vest, din indepartata China trecand prin Asia de Sud, Persia, Siria, Turcia si ajungand in bazinul Marii Mediterane, la Constantinopole si chiar la Roma. In acest fel s-au realizat de-a lungul veacurilor numeroase contacte economice si culturale, care au constituit fundamentul relatiilor diplomatice de mai tarziu. Mai multe documente facute publice in tara noastra dupa 1990 au scos la iveala dovezi uluitoare, potrivit carora, in urma cu aproape un mileniu si jumatate, Drumul Matasii ar fi trecut si prin Dobrogea. Se pare ca la un moment dat negustorii Orientului au incercat sa isi vanda marfurile si in Nordul cailor traditionale, ajungand la Marea Caspica, apoi in Crimeea si ulterior pe malul dobrogean al Marii Negre. De aici, ei ar fi ajuns extrem de usor la Constantinopole, unul din punctele de destinatie preferate de comerciantii Asiei.
Harta misterioasa
Academicianul Mircea Malita a fost printre primii romani care au imbratisat ipoteza "drumului dobrogean al matasii". El s-a numarat printre ce dintai specialisti care au putut studia o misterioasa harta chineza, care indica Dobrogea ca un tinut strabatut de unul dintre traseele comerciale. Harta respectiva se afla in prezent in Muzeul de Istorie din Beijing si este un document care provine din timpul dinastiei Tang, care a domnit in China intre 618 si 907 d.H. Pe acest document cartografic este insemnata o misterioasa bucla a Drumului care ocolea Marea Caspica si Nordul Marii Negre si cobora prin Dobrogea, pana in Bizant. Nu se stie cine anume a facut aceasta harta, care sunt bazele sale si cat timp a functionat acest drum auxiliar. Se stie insa ca multi negustori asiatici au ajuns in Crimeea, de unde coborau adesea spre Constantinopole, la bordul vaselor comerciale. Harta dinastiei Tang este insa prima dovada a unui drum terestru prin actuala Dobroge. Intr-un articol publicat la intoarcerea din China si intitulat sugestiv "Drumul dobrogean al matasii" Malita face referire la Programul Unesco de conservare a Drumului Matasii, program care nu include insa si tara noastra.

Dovezi in sprijinul ipotezei
Teoretic, negustorii chinezi nu ajungeau in zona Marii Negre intrucat preferau rutele clasice si binecunoscute din Sud. Este foarte posibil insa ca in jurul sec. VII ei sa isi extinda aria si in zona noastra, pentru ca intre timp fusesera culese numeroase informatii si stabilite relatii cu statele din zona. In primele secole d.H., asiaticii aveau deja legaturi cu Imperiul Roman de Apus si cu tinuturile europene pe care acesta le cucerise. Romanii au interzis insa la un moment dat hainele din matase considerand ca sunt prea transparente si provocatoare. Doua cronici chineze, "Scurta relatare despre dinastia Wei" – sec. III si "Istoria Dinastiei Han" sec. V, vorbesc despre tara Daqin, identificata ca fiind Dacia. Prima mentiune a Dobrogei (care ulterior le-ar fi putut servi negustorilor din perioada Tang) este cea facuta in anul 97 d.H. Generalul chinez Ban Chao ajunge pe tarmul Marii Caspice si de aici il trimite ca sol la Roma pe adjunctul sau Gan Ying. In drumul sau, acesta poposeste pe malul estic al Marii Negre, cel mai probabil in portul georgian Batumi si culege primele date despre tara Daqin, aflata pe malul celalalt al Pontului. La intoarcerea sa in China, Gan Ying scrie despre daqini, mentionand ca sunt condusi de un rege care nu este ales pe viata si care se poate retrage, daca acest lucru este cerut de semnele divine. Surprinzator, cu doar cativa ani inainte, in Dacia regele Duras abdicase, lasandu-i tronul lui Decebal. Gan Ying scrie ca in tara daqinilor se poate ajunge fie cu corabiile, fie ocolind marea pe la nord. Este foarte posibil ca negustorii sa fi fost tentati de aceasta noua ruta, mai ales ca interesul fata de Imperiul Roman si celelalte state europene era din ce in ce mai mare. In anul 97, Dobrogea era controlata deja de romani, acestia preluand intreaga Dacie dupa anul 106. Istoricul si geograful latin Ptolemeu scrie ca in 166 imparatul Marc Aurelius, numit de chinezi Andun, si-a trimis ambasadori incarcati cu numeroase daruri. Monede cu efigia imparatului roman au fost descoperite in zone indepartate si controlate de China, cum este cazul actualului Vietnam.
Necesitatea unor noi probe
Pentru ca Dobrogea sa fie acceptata ca una din zonele traversate de Drumul Matasii trebuie descoperite si alte dovezi. Din pacate, nu se stie cine a intocmit Harta Tang si ce informatii s-au folosit la realizarea acesteia. Datele despre solul Gan Ying demonstreaza insa ca Dobrogea era cunoscuta in urma cu mai bine de 2000 de ani si ar fi putut atrage atentia negustorilor chinezi. Regiunea putea intra in aria "de actiune a asiaticilor", cu atat mai mult cu cat, dupa 106 d.H., ea a intrat definitiv sub stapanirea Romei, cu care chinezii aveau relatii comerciale.
O certitudine
"In Bizant se ajungea pe un drum clasic care ocolea Marea Caspica, ajungea la coasta Mediteranei, urca apoi prin Anatolia, pentru ca, in final, marfa sa fie descarcata la Constantinopol. Celalalt drum, mai putin cunoscut acum, trecea insa peste Caspica, ajungea in Crimeea si continua deasupra Marii Negre, coborand pe tarmul ei, pana la aceeasi destinatie. Documentul de la Beijing vorbeste despre legatura dintre doua centre ale civilizatiei umane, China si Bizantul, cu un veac si mai bine inainte de anul 1000. Caravanele venind din Crimeea treceau asadar prin livezile de piersici dobrogene, in drumul lor spre Constantinopole. Din nefericire, bucla dobrogeana nu apare pe hartile intocmite de UNESCO despre Drumul Matasii. Corabiile care duceau bunuri din Crimeea in Bizant sunt insa o certitudine."
Academician Mircea Malita - "O enigma istorica"

NOI DOVEZI...

Editează

NOI DOVEZI

de Marea Enciclopedie a Geto Dacilor-Editie de colectie la 7 iunie 2011 la 09:25

1.  Deoarece informatiile cu privire la existenta marilor civilizatii au inceput a fi din ce in ce mai ample, coerente si transparente (vezi de exemplu filmul ” MISTERY OF THE MAYA ” sau ” BOROBUDUR TEMPLE COMPOUNDS -UNESCO WORD HERITAGE CENTRE ” si altele asemenea), adesam Academiei Romane, Ministerului Culturii si Patrimoniului si altor institutii abilitate, rugamintea ca impreuna, cu efort conjugat si eventual cu sprijin din partea UNESCO, sa realizeze un program bine articulat , de informare audio-video a poporului roman, asupra milenarei sale civilizatii. Desigur ca apoi materialele realizate ar putea sa fie difuzate, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe si ambasadelor noastre, in diverse zone de interes.
2.  Pentru Academia Romana si istoricii nostri sunt relevante marturii precum cele ale domnului RALPH  M.  ROWLETT profesor la Facultatea de Antropologie a Universitatii Missouri, Columbia, SUA, care participa de circa 20 de ani la cercetari pe diverse situri arheologice din Romania? Domnia sa afirma ca ” Pe teritoriul Romaniei poti afla , prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene… Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6000 de ani, unul din primele locuri propice pentru expansiunea culturilor… De aici culturile s-au raspandit inspre Europa de vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de sud.”
3.  O multime de marturii concrete si irefutabile strabat secolele. De ce oare suntem orbi si nu avem o clasa academica si istorici pertinenti ce sa aprofundeze cercetarea si sa ne ancoreze in realitatile istorice ? Pot sa fie valorificate dovezile existente pentru a ne clarifica aspecte cum ar fi:
-  poporul englez inainte de a fi WELSH a fost WALACH ori WALAH asa cum precizeaza fara posibilitate de tagada THE OXFORD DICTIONARY OF  ENGLISH ETYMOLOGY ?
-  ”VEDELE sunt opera arienilor care au invadat bogatul pamant al Indiei ” dupa cum afirma celebrul JAWAHRLAL NEHRU in cartea sa DESCOPERIREA INDIEI ?
-  in limba maghiara se regasesc peste 2200 de cuvinte romanesti (dacice) asa cum ne este prezentat, cu girul Academiei Ungare, acest fapt ?
-  inainte de anii 1500 e.n. Franta a fost rominofona, asa dupa cum ne sunt prezentate multe dovezi in revista Getica nr. 1,2,3,4, din anul 1992 ?
-  ORFEU s-a nascut in zona Muntilor Carpati spre Moldova ?
N. B.  ORFEU, zamislit de catre PEIROS cu ZEITA MAMA este sacerdot al cultului sau.
-  ZEII DACIEI sunt premergatori tuturor zeilor, asa dupa cum ar rezulta din GEOGRAFIA lui STRABON ?
N. B.  STRABON, istoric grec, filosof si geograf se naste in Turcia in anul 64 i.e.n. La varsta de 20 ani il gasim la Roma. A calatorit mult. Opera sa GEOGRAPHICA constitie o valoroasa sursa de informatii despre lumea antica .

E-CAIETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"

MIINE VIN DACII DE LA ROMA DIRECT PE CAIETELE ,,ISTORIE SI LEGENDA"

E-CAETELE DE COLECTIE,,ISTORIE SI LEGENDA"

Campania de promovare a caietelor de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA" isi propune sa contribuie, in primul rind prin puterea exemplului dat de ilustrii nostri inaintasi la reintoarcerea tineretului catre valorile traditionale poporului nostru.
Este revoltător faptul că, în epoca moderna pe care o strabatem,elevii invata in scoli si universitati ca noi ca popor
suntem urmasii Romei si nu ai DACILOR.                                            
BUREBISTA,DECEBAL,DECENEU apar in mintea elevilor ca niste personaje straine, ciudate care au trait cindva,de mult ,pe pamintul tarii noastre.Maretia trecutului nostru istoric si vocea ilustrilor nostri stramosi devine din ce in ce mai estompata riscind sa para stranii si, in final sunt sterse definitiv din memorie.
  In afara manualelor de scoala fiecare are posibilitatea sa afle si alte informatii din alte surse,pentru asta exista internetul si  e- caietele de colectie ,,ISTORIE SI LEGENDA"
Conceptul  de E-CAIETE DE COLECTIE ESTE O NOUTATE PE PIATA CAIETELOR din Romania
 Pina azi nu a existat acest tip de caiet special,acesta avind un continut complementar celor invatate in clasa si va ofera posibilitatea de a calatori cu ajutorul internetului in toata lumea antica.
E- CAIETELE ,,ISTORIE SI LEGENDA"are propriul site dedicat,continind sute de linkuri si peste 1500 de carti elecronice
care pot fi descarcate gratuit.Pe acest site puteti accesa informatii noi,animatii,secvente audio si video,calatorii virtuale.
IN CITEVA ZILE VIN DIN NOU DACII DIN COLECTIA ,,ISTORIE SI LEGENDA''